PFK Cerno More Varna

(Redirecționat de la PFC Cherno More Varna)
PFK Cerno More Varna
CernoMore.png
Informații generale
Numele completPFC Cerno More Varna
PoreclăMoriațite (Marinarii)
Data fondării[1]
Culori600px Azzurro e Bianco (Strisce).png 
StadionStadionul Ticea[*]  Modificați la Wikidata
(8,25 locuri)
CampionatA PFG  Modificați la Wikidata
ProprietarChimimport[*]  Modificați la Wikidata
AntrenorIlian Iliev[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
facebook
Echipament
Kit body thingreenhoops 1.png
Kit body.svg
Kit right arm green stripes thin1.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks bulgaria 010.png
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body thinbluehoops.png
Kit body.svg
Kit right arm blue stripes thin1.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Deplasare

PFC Cherno More Varna (în bulgară ПФК Черно Море Варна) este un club de fotbal profesionist din Bulgaria, din orasul Varna, care in momentul de fata joaca in prima liga. Acest club a fost infiintat pedata de 3 martie 1913, sub numele de Asociatia Turistica de Tineret "Ticea". Cherno More estenumit astfel din cauza pozitiei la Marea Neagră, clubul avand si porecla de "Marinarii". Cherno More joaca peteren propriu pe Stadionul Ticea cu o capacitate de 8250 de locuri. Fiind unuldintre cele mai de succes cluburi, in afara delor care se afla in afara capitalei Sofia, "Marinarii" au castigat campionatul de 4 ori[2] si, deasemenea, Cupa Bulgariei si Supercupa in 2015.

IstorieModificare

Primii ani (1909-1944)Modificare

Cel maivechi predecesor al clubului este FC Sportist, infiintat în vara anului 1909, care la 24 mai 1914 a devenit echipa de fotbala Asociatiei Turistice de Tineret "Ticea"[3] (inffintata la 3 martie 1913). Membrii ambelor instituții au de faptbăieții din primul liceu din Varna. Ticea a fost deja înregistrată în instanță și au avut sediulpropriu aprobat de Consiliul Profesorilor. Acesta este motivulpentru care data de 3 martie 1913 a fost aleasa dataoficiala de infiintare aclubului, cu care mulți susținători ai clubului nu suntde acord, știind că clubul de fotbala existat începând cu 1909. La 21 februarie 1919, Asociatia Turistica de Tineret a fost transformata într-unclub sportiv, ca mulți dintre membrii care au absolvit școalasa poata sa ramana langa club. De asemenea, în 1919, echipade fotbal SC Ticea a jucat primele meciuri împotriva echipelor Sofia Slavia și Levski, invingandu-le cu 3-0 și 4-1 la Varna și 1-0 la Sofia (meciul retur contra Levski a fost nu a jucat). În 1919 SC Ticea a publicat prima carte cu un regulament de fotbal,[4] scrisa deunul dintre membrii si fondatori ai FC Sportist, Stefan Tonchev, care a murit pe fronturile din Balcani in războaiele din 1916. În 1921 Sport Club Granit a renuntat la calitatea de mentru din cadrul SC Ticea din cauza problemelor financiare si a litigiilor și si-aschimbat numele in SC Vladislav, după numele regelui polonez ucis într - o luptă pentru eliberarea Varnei împotriva armatei otoman. SC Vladislav a devenit unul dintre cele maide succes echipe din Bulgaria inaintea celui de-al doilea război, câștigând primul titlu dinistoria campionatului din Bulgaria (Cupa Regelui), în 1925 și, de asemenea, devenind prima echipa din regat carea câștiga Cupa Regelui de trei ori. Ticea a câștigat campionatul o singura dată în 1938.

Perioada comunistă (1944-1989)Modificare

Odată cu stabilirea stăpânirii comuniste în Bulgaria după celde-al doilea război mondial, au avut loc modificări semnificative care au afectat toate cluburile din Republica Populară fără excepție. Toate acestea, pentru a se potrivi noii viziuni a noului guvern condus comunisti.[5] Ticea și Vladislav au fuzionat la data de 18 februarie 1945 sinoul nume al clubului a fost Ticea-Vladislav (T-V). Ei au urmat ordinele noului Comitet National al Sportului, ca echipele care nu fac acest lucru supuseunor fuziuni vor să nu fie înregistrate. Oproblemă importantă cu privire la fuziuneadintre aceste două echipe, este că aceasta fuziune nua rezultat in urma falimentului, ainsolvenței, datoriilor ci a fost rezultatul unei decizii deo politică de partid, care pur și simplua decis că erau doar prea multe cluburi înorașul Varna și că lor număr ar trebuisă fie redus. În aceste condiții, cluburile au trebuit să caute departamente guvernamentale care să le poată sprijini. Inacest mod au trecut sub controlul Ministerului Apărării, carea schimbat numele clubului in Botev și după un anin VMS (Echipa Marinei). În acel an a aparut si porecla "Marinarii", care este folosit și astăzi. În 1950 VMS a fost trimis in Grupa V (a treia divizia) cu decizie administrativa, deoarece nu a fost decât un singur loc pentru echipelemilitare în Grupa A (prima divizia), luat de Sofia. În 1951 echipa a fost promovat la Grupa B, iar in urmatorul ana câștigat de promovare în Grupa A. Anul 1953 a fost unul dintre cele mai de succes pentru "Marinari", VMS a terminat pe locul al treilea dupa echipele din Sofia. Numele clubuluia schimbat de mai multe ori in SKNA, VMS și Botev si VMS până in 1959, după ofuziune cu o echipă mică de Cherno More, numelea fost adoptat și a ramas până în ziuade azi. În anii ’60, antrenorul și fostul jucător al SC Vladislav Ivan Mokanov a format o echipă formidabilă, carea fost greu de învins.

Au avut loc o serie de meciuri amicale cu Ajax Amsterdam castigatcu 3-1 la Varna la 08 iunie 1966, cu tânărul Johan Cruyff care a marcat golulde onoare pentru Ajax. Victorii cu Derby County, Sheffield Wednesday și Nottingham Forest (13 august 1966) aufost să urmeze. In sezonul 1981-82 echipaa terminat pe locul 4 și s-a calificat la cupa UEFA Intertoto. Într-o grupa cu Standard Liège (2-0, 0-3), Bayer Leverkusen (1-1, 1-3) și Hvidovre (2-0, 1-1) Cherno More a ocupat locul al treilea. În competițiilelocale Cherno More a ajuns în finala Cupei Armatei Sovieticede două ori, în 1985 și 1988.

Anii 90Modificare

Căderea socialismului în Bulgaria în 1989 și stabilirea democrației a adus noi greutăți pentru toate cluburilede fotbal din Bulgaria. Tranziția de la organizatiisprijinite de stat la cluburi private au dus la dispariatia multor echipede traditie, în timp ce alții aufost forțați să declare faliment, doar pentru areveni mai târziu, prin obținerea de licențe de la cluburimici. Cherno More a evitat orice modificareadministrativa și si-a pastrat numele și istoria, dara petrecut șase sezoane consecutive în liga a doua. Retrogradata în sezonul 1989-90 și din nou în 1993-94 și cu dificultăți financiare imense, la un moment dat, în sezonul 1998-99, clubul a fost aproape de retrogradare în divizia a 3-aa fotbalului bulgar. În ciuda faptului ca era in adoua divizie, Cherno More a vândut cel maibun jucător și propriul produs Ilian Iliev la Levski Sofia pentru un record de 2 milioane de leva (60 000£) în 1991. Iliev a fost ulterior vândut de Levski la Benfica. Lucrurile au început să obține o maibună în 1998, cu noul președinte șiviitor ministru al sportului Krasen Kralev carea transformat clubul într-o societate pe actiuni.

Noul mileniuModificare

Noul mileniu a văzut clubul intoupul fotbalului bulgar. În anii 90, Marinarii au jucat inmajoritatea sezoanelor in liga a doua din Bulgaria promovand in prima divizie lasfarsitul sezonul 1999-2000, dupa sase sezoane petrecute in liga a doua. În 2002, Kralev l-a convins pe omul de afaceri Ilia Pavlov să cumpere clubul. Pavlov a avut idei despre dezvoltarea clubului și transformarea acestuia într-unul dintre liderii fotbalului bulgar. El l-a numit antrenorpe tanarul si ambitiosul Velislav Vutsov și a adus mulți jucători experimentați, cum ar fi portarul echipei naționale Zdravko Zdravkov și unii jucători străini, cum ar fi Lúcio Wagner, Darko Spalević și internaționalul maltez Daniel Bogdanović. Rezultatele au aparut rapid. Victoriile împotriva campioanelor ȚSKA la Sofia și Litex la Loveci au făcut ca echipa saurce în clasament. Povestea de succes s-a terminat brusc, odata cu uciderea lui Ilia Pavlov la 7 martie 2003. Luni de incertitudini s-auterminat atunci cand compania Chimimport a achiziționat clubul în 2004. În Sezonul 2007-08, Marinarii au terminat pe locul 5 în grupa A și s-aucalificat în ultimul sezon al Cupei UEFA dincauza problemelor de licență ale ȚSKA Sofia. Conduși de căpitanul Alex, au evoluat peste așteptări, învingând UE Sant Julia din Andora în prima rundăde calificare (9-0 in total) și pe Maccabi Netanya din Israel îna doua rundă de calificare (3-1 in total). Cherno More a intalnit clubul german vfb Stuttgart, si au fosteliminati după 1-2 acasa și un surprinzător egal 2-2 la Stuttgart, după ce au condus cu 2-0 în până la minutul 85 al jocului. În același sezon echipa a terminatpe locul 3, și s-a calificat in noua competitie creata, Europa League. În sezonul 2009-10, Cherno More a început UEFA Europa League invingand Iskra-Stali din Moldova în aldoilea tur preliminar (4-0 per total). Ulterior, au jucat împotriva centralei olandeze PSV Eindhoven în cea de-a treia rundăde calificare. Echipa din Varna a fost eliminată după ce a pierdut cu 0-1 la Eindhoven și cu 0-1 pe stadionul Lazur din Burgas. După sezonul 2008-09, clubul nu a reușit să impresioneze în următorii ani incompetitiile interne, dar au avut rezultate remarcabile in Cupa Bulgariei în timpul sezonului 2014-15. Marinarii au învins Sozopol, Slavia Sofia, Lokomotiv Gorna Oryahovitsa și Lokomotiv Plovdiv in drumul spre finala împotriva echipei Levski Sofia pe Lazur Stadium din Burgas. In ciuda faptului ca a jucat in zece oameni din minutul 39 și la final 0-1, echipa a reușit să egaleze în prelungiri prin Bacari si au castigat Cupa, după golul lui Mathias Coureur din minutul 118, câștigând primul trofeu dupa cel de-al doilea război mondial.

PalmaresModificare

Campionatul de fotbal de stat:

  • Câștigătoare (4): 1925, 1926, 1934 (ca Vladislav) și 1938 (ca Ticea)

Cupa Bulgariei:

  • Campioană (1): 2015
    • Finalistă (2): 2006, 2008

Supercupa Bulgariei:

  • Campioană (1): 2015

ReferințeModificare

  1. ^ Istoria PFK Cherno More până în 1945
  2. ^ Federația Bulgară de Fotbal - campioni
  3. ^ Cincizeci de ani de fotbal în Bulgaria, Editura de Stat „Medicină și educație fizică”, Sofia, 1960, p.16
  4. ^ Fotbal - reguli și instrucțiuni
  5. ^ Almanah de fotbal, Editura de Stat „Educație fizică“, Sofia, 1954, p.15