Pahomie I al Constantinopolului

Date personale
Pahomie I al Constantinopolului
Născut	secolul al XV-lea
Decedat	1513 Silivri, Imperiul Otoman, Turcia
Cauza decesului	omor (otravă)
Religie	creștinism ortodox[*]
Ocupație	preot
Funcția episcopală
Modifică date / text

Pahomie I (în greacă Παχώμιος Α΄, transliterat: Pahomios 1; n. secolul al XV-lea – d. 1513, Silivri, Imperiul Otoman, Turcia) a fost un cleric ortodox grec care a îndeplinit funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului între anii 1503 și 1513, cu excepția unei scurte perioade din 1504.^[1]

Biografie modificare

Pahomie a fost mitropolit de Zihni înainte de alegerea sa ca patriarh al Constantinopolului. După destituirea patriarhului Ioachim I în 1502, domnul Țării Românești, Radu cel Mare, care s-a implicat destul de mult, la fel ca și predecesorii săi, în treburile Bisericii din Constantinopol, a susținut alegerea bătrânului Nifon al II-lea, dar acesta din urmă a refuzat să se mai întoarcă la Constantinopol. Radu cel Mare l-a sprijinit atunci pe mitropolitul Pahomie, care a fost ales patriarh la începutul anului 1503.^[2]^:198 Prima sa perioadă de păstorire a durat doar aproximativ un an, deoarece la începutul anului 1504 Ioachim I s-a întors pe tronul patriarhal, după ce susținătorii săi i-au plătit sultanului o taxă de 3500 de monede de aur.^[3]

Ioachim a murit la scurt timp după reinstalare în timpul unei călătorii în Țara Românească și astfel, sprijinit din nou de domnul Țării Românești, Pahomie s-a întors în scaunul patriarhal în toamna anului 1504.^[2] A doua perioadă de păstorire a lui Pahomie a durat aproximativ nouă ani, o perioadă lungă în comparație cu perioadele de domnie ale patriarhilor din secolul al XV-lea.

Principala problemă cu care s-a confruntat Pahomie în timpul păstoririi sale ca patriarh a fost situația învățatului cretan Arsenie Apostolius. În anul 1506^[4] Curia Romană l-a numit pe Arsenie episcop de rit bizantin al Monemvasiei, care făcea parte în acea vreme din teritoriile de peste mări ale Republicii Venețiene. Episcopul Arsenie s-a declarat în comuniune atât cu Patriarhia Constantinopolului, cât și cu Biserica Catolică.^[3] Această situație era intolerabilă pentru Biserica Constantinopolului, iar patriarhul Pahomie l-a îndemnat pe Arsenie să demisioneze. Tulburarea a durat mai bine de doi ani până în iunie 1509, când Pahomie l-a excomunicat pe Arsenie, care s-a retras la Veneția.^[5]

În ultimul an al păstoririi sale, patriarhul Pahomie a vizitat Țara Românească și Moldova. Ajuns la Selymbria, pe drumul de întoarcere către Constantinopol, Pahomie a fost otrăvit^[6] de Teodol, un călugăr aflat în serviciul său.^[7] Patriarhul a murit în scurtă vreme, la începutul anului 1513.^[1]

Note modificare

^ ^a ^b Kiminas, Demetrius (2009). The Ecumenical Patriarchate. Wildside Press LLC. pp. 37–8. ISBN 978-1-4344-5876-6.
^ ^a ^b Runciman, Steven (1985). The Great Church in captivity . Cambridge University Press. pp. 198. ISBN 978-0-521-31310-0.
^ ^a ^b R. Janin (1956). „Costantinople, Patriarcat grec”. Dictionnaire d'histoire et de géographie ecclésiastiques^⁠(d). 13. Paris: Letouzey et Ané. 676.
^ Erasmus, Desiderius (1988). Peter G. Bietenholz, ed. The correspondence of Erasmus: Letters 1122-1251. Vol 8 of The Correspondence of Erasmus. Toronto Buffalo: University of Toronto Press. p. 239. ISBN 0-8020-2607-9.
^ Fedalto, Giorgio (2011). Le Chiese d'Oriente, vol 2. Milano: Jaca Book. p. 46. ISBN 978-88-16-37013-5.
^ „Pachomios I”. Ecumenical Patriarchate. Accesat în 21 august 2011.
^ B.G.Niebuhr, I.Bekker, ed. (1849) [1584]. „Historia Politica et Patriarchica Constantinopoleos”. Corpus scriptorum historiae byzantinae, Volume 49. Bonn. pp. 139–150.

Legături externe modificare

Historia politica et patriarchica Constantinopoleos, Cap XV: P. Pachomius, (trans. Martin Crusius, 1584) Sursă primară (în greacă și latină).

Funcții religioase
Predecesor: Nifon al II-lea	Patriarh ecumenic al Constantinopolului 1503–1504	Succesor: Ioachim I
Predecesor: Ioachim I	Patriarh ecumenic al Constantinopolului 1504–1513	Succesor: Teolept I

[Kiminas-1] Kiminas, Demetrius (2009). The Ecumenical Patriarchate. Wildside Press LLC. pp. 37–8. ISBN 978-1-4344-5876-6.

[Runciman-2] Runciman, Steven (1985). The Great Church in captivity . Cambridge University Press. pp. 198. ISBN 978-0-521-31310-0.

[Janin-3] R. Janin (1956). „Costantinople, Patriarcat grec”. Dictionnaire d'histoire et de géographie ecclésiastiques^⁠(d). 13. Paris: Letouzey et Ané. 676.

[Bietenholz-4] Erasmus, Desiderius (1988). Peter G. Bietenholz, ed. The correspondence of Erasmus: Letters 1122-1251. Vol 8 of The Correspondence of Erasmus. Toronto Buffalo: University of Toronto Press. p. 239. ISBN 0-8020-2607-9.

[Fedalto2-5] Fedalto, Giorgio (2011). Le Chiese d'Oriente, vol 2. Milano: Jaca Book. p. 46. ISBN 978-88-16-37013-5.

[EP-6] „Pachomios I”. Ecumenical Patriarchate. Accesat în 21 august 2011.

[HC-7] B.G.Niebuhr, I.Bekker, ed. (1849) [1584]. „Historia Politica et Patriarchica Constantinopoleos”. Corpus scriptorum historiae byzantinae, Volume 49. Bonn. pp. 139–150.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]