Papa Benedict al IX-lea

Benedict al IX-lea
Date personale
Născut	Roma, Imperiul Roman de Răsărit
Decedat	1055 Grottaferrata, Lazio, Italia
Înmormântat	abbazia di Santa Maria di Grottaferrata[*][[abbazia di Santa Maria di Grottaferrata (building in Grottaferrata, Italy)|​]]
Părinți	Alberic III, Count of Tusculum[*][[Alberic III, Count of Tusculum (Count of Tusculum)|​]] Emmelina[*][[Emmelina |​]]
Frați și surori	Peter, Duke of the Romans[*][[Peter, Duke of the Romans |​]]
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	cleric[*]​ preot catolic[*]​ scriitor
Locul desfășurării activității	Roma Statele Papale
Limbi vorbite	limba latină
Activitate
Început de pontificat	1032
Final de pontificat	1048
Predecesor	Papa Ioan al XIX-lea
Succesor	Papa Silvestru al III-lea

Papa Benedict al IX-lea (nume de laic: Theophylact al III-lea de Tusculum) (n. ?, Roma, Imperiul Roman de Răsărit – d. 1055, Grottaferrata, Lazio, Italia) a fost papă al Romei din 1032 până-n 1048 cu două întreruperi. Numele lui, Benedictus, înseamnă: cel Binecuvântat (lat.).

Era conte de Tusculum și un nepot al lui Benedict al VIII-lea ca și al lui Ioan al XIX-lea. După decesul lui Ioan a ajuns în 1032 noul papă la vârsta de numai 18 ani. După scrierile călugărului Rodulfus Glaber ar fi avut chiar numai unsprezece ani. Desideriu de Montecassino relatează că anumite lucruri din viața acestui papă ar fi imposibil de rostit pentru cronicari. A fost numit „un mizerabil ce se înfruptă cu imoralitate” și „un demon din iad deghizat în preot” deoarece avea plăcerea orgiilor cu tineri băieți. Din pricină vieții lui pline de desfrâu și datorită atrocităților sale a fost extrem de urât așa că după doar un an a fost izgonit din Roma. După întoarcerea a supraviețuit mai multor tentative de asasinare, fiind din nou expulzat din Roma din cauză unor crime și suprimări comise de el (1044). În timpul absenței sale, romanii l-au ales pe Silvestru al III-lea, dar, după doar un an, și acesta a fost dat afară din oraș, așa că Benedict s-a întors încă o dată.

Tot în 1045 Benedict a vândut demnitatea papală, inclusiv tiara, nașului său Johannes Graziano Pierleoni care l-a urmat ca papă sub numele de Grigore al VI-lea. Motivul acestui târg nemaiauzit era că Benedict voise s-o ia de soție pe verișoara sa, și de aceea trebuia să scape de funcția sa pontificala,retrăgându-se, spre bucuria maselor din Roma. Între timp însă verișoara în cauză s-a răzgândit: atunci și Benedict și-a declarat abdicarea nulă și neavenită, insistând să fie considerat în continuare papă de drept. Roma s-a trezit cu trei papi diferiți.

În deosebi Grigore al VI-lea a fost vehement criticat pentru faptul că cumpărase funcția papală de la finul lui. Era ceva absolut nemaipomenit chiar pentru acele vremuri dominate de simonie să cumperi demnitatea papală de la un papă în funcție. Cu toate astea trebuie recunoscut că tocmai Pierleoni era un adversar al simoniei care, prin actul lui, poate a ocrotit papalitatea de incidente și mai grave.

În 1046, la dorința lui Henric al III-lea, Sinodul de la Sutri i-a declarat pe toți trei scoși din funcție, fiind ales un nou papă, Clement al II-lea. Fiindcă Clement a murit - poate din cauza unei otrăviri la ordinul lui Benedict - în 1047 acesta s-a întors din nou la Roma și și-a început un al treilea pontificat. După doar opt luni Damas al II-lea l-a învins, ceea ce nu l-a împiedicat însă să se considere în continuare papă de drept. Până-n 1049 i-a sabotat pe Damas și pe succesorul acestuia, Leon al IX-lea. Abia în urma unui sinod ținut la Lateran Benedict a fost excomunicat. Și-a petrecut ultimii ani din viață la mănăstirea din Grottaferrata unde a și murit în jurul anului 1055.

Bibliografie

• Rudolf Schieffer: Benedikt IX. În: Lexikon des Mittelalters, vol. I (1980), col. 1859–1860