Deschide meniul principal
Benedict al VIII-lea
Emblem of the Papacy SE.svg
Date personale
Născut980 e.n. Modificați la Wikidata
Roma, Statele Papale Modificați la Wikidata
Decedat (44 de ani) Modificați la Wikidata
Roma, Statele Papale Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBazilica Sfântul Petru din Roma Modificați la Wikidata
PărințiGregory I, Count of Tusculum[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriPapa Ioan al XIX-lea
Alberic III, Count of Tusculum[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Papal States (pre 1808).svg Statele Papale Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiecleric[*]
preot catolic[*] Modificați la Wikidata
Activitate
PredecesorPapa Sergiu al IV-lea
SuccesorPapa Ioan al XIX-lea

Papa Benedict al VIII-lea (nume laic: Theophylact al II-lea de Tusculum; + 9 apr. 1024) a fost papă al Romei din 18 mai 1012 până la moartea sa. Numele lui înseamnă "cel binecuvântat" (lat.).

Viață

Benedict s-a născut ca fiu al contelui și al admiralului imperial Grigore de Tusculum din familia Tusculanilor care pe vremea aceea a avut foarte multă influență la Roma. A ajuns papă fiind încă laic. După alegerea lui a predat titlul de conte moștenit de tatăl său fratelui Alberic. Pe fratele lui Romanus de Tusculum l-a numit duce de Roma.

Mai întâi, Benedict a avut de-a face cu anti-papa Grigore al VI-lea din familia concurentă a crescenților. Însă a izbutit repede să-l tragă de partea sa pe regele german Henric al II-lea. Pe Hernic l-a încoronat împărat pe data de 14 feb. 1014.

În 1016 a dus o campanie plină de succes cu scopul izgonirii sarazenilor nord-africani din regiunea orașului Pisa și din Sardinia. O altă campanie împotrivă bizantinilor în Italia de Sud a rămas în schimb sortită eșecului. În 1020 l-a căutat la Bamberg pe împărat rugându-l să-l ajute împotrivă expansiunii bizantinilor în sudul Italiei (unde din 1017 și normanii s-au făcut simțiți ca o nouă forță politică).

Sinodul de la Pavia (1022) ținut împreună de papă și de împărat a stabilit anumite decrete pentru reformarea bisericii, însă fără să ascuțească obligația la o viață celibatară a clerului. Tot împreună cu Henric a luptat la mai multe sinoade împotrivă simoniei și în favoarea celibatului.

Din cooperarea fructoasă cu Henric a rezultat și adăugarea definitivă a cuvântului "filioque" la Crezul Catolic.

În 1017 și 1020 a dat ordin la Roma să fie decapitați sau arși mai mulți evrei sub acuzația că blasfemia lor ar fi cauzat un uragan ca și un cutremur. În 1020, fiind în Germania, a vizitat orașele Fulda și Bamberg unde a sfințit capela lui Thomas și biserica Sf.Ștefan care azi ține de confesiunea luterană.

A murit pe data de 9 aprilie 1024 la Roma; ca papă a urmat fratele lui Romanus (Ioan al XIX-lea).

Literatură:

■ Rudolf Schieffer: Benedikt VIII. În: Lexikon des Mittelalters, vol. 1 (1980), col. 1859

Linkuri:

Benedikt VIII. În: Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon (BBKL)



Predecesor:
Papa Sergiu al IV-lea
Benedict al VIII-lea

Succesor:
Papa Ioan al XIX-lea