Parco dell'Aveto

parco dell'Aveto

Poziția	Provincia Genova Italia
Coordonate	44°29′00″N 9°26′00″E ({{PAGENAME}}) / 44.483333°N 9.433333°E
Suprafață	6.903 ha
Cod Natura 2000	IT1331104^[1]
Modifică date / text

Parco dell'Aveto este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC^[2], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 6.903 ha, integral pe uscat.

Localizare

Centrul sitului Parco dell'Aveto este situat la coordonatele 44°29′00″N 9°26′00″E / 44.483333°N 9.433333°E ({{PAGENAME}}).

Înființare

Situl Parco dell'Aveto a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 1 specie de plante și 81 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în octombrie 2016^[2].^[3]^[4]

Biodiversitate

Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 23 de habitate naturale: Depresiuni pe substraturi de turbă de Rhynchosporion, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Pajiști calaminariene cu Violetalia calaminariae, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Lande oro-mediteraneene cu formațiuni endemice de grozamă, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști alpine și boreale, Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Fânețe montane, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Turbării active, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Mlaștini alcaline, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Pajiști uscate europene, Păduri de Castanea sativa.^[4]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:^[3]

plante (1): Asplenium adulterinum
păsări (74): uliu păsărar (Accipiter nisus), pițigoi codat (Aegithalos caudatus), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), Alectoris rufa, fâsă de luncă (Anthus pratensis), fâsă de pădure (Anthus spinoletta), fâsă de pădure (Anthus trivialis), lăstunul mare (Apus apus), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), șorecarul comun (Buteo buteo), caprimulg (Caprimulgus europaeus), sticlete (Carduelis carduelis), Certhia brachydactyla, florinte (Chloris chloris), mierla de apă (Cinclus cinclus), erete vânăt (Circus cyaneus), porumbel gulerat (Columba palumbus), cioară neagră (Corvus corone), cuc (Cuculus canorus), pițigoi albastru (Cyanistes caeruleus), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), presură sură (Emberiza calandra), presură bărboasă (Emberiza cirlus), măcăleandru (Erithacus rubecula), vânturel roșu (Falco tinnunculus), cinteză (Fringilla coelebs), Fringilla montifringilla, gaiță (Garrulus glandarius), piciorong (Himantopus himantopus), rândunică (Hirundo rustica), capîntortură (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), câneparul (Linaria cannabina), pițigoi moțat (Lophophanes cristatus), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), privighetoare (Luscinia megarhynchos), mierlă de piatră (Monticola saxatilis), codobatură galbenă (Motacilla alba), codobatură de munte (Motacilla cinerea), muscar sur (Muscicapa striata), pietrar sur (Oenanthe oenanthe), pițigoi mare (Parus major), vrabie (Passer domesticus), vrabie de câmp (Passer montanus), pițigoi de brădet (Periparus ater), viespar (Pernis apivorus), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), pitulice de munte (Phylloscopus bonelli), pitulice de munte (Phylloscopus collybita), pitulice-fluierătoare (Phylloscopus trochilus), ciocănitoarea verde (Picus viridis), pițigoi sur (Poecile palustris), Ptyonoprogne rupestris, mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), aușel sprâncenat (Regulus ignicapilla), aușel cu cap galben (Regulus regulus), mărăcinar (Saxicola rubetra), mărăcinar negru (Saxicola torquatus), cănăraș (Serinus serinus), țiclete (Sitta europaea), scatiu (Spinus spinus), huhurez mic (Strix aluco), graur (Sturnus vulgaris), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), silvie de câmp (Sylvia communis), Sylvia hortensis, silvie de tufiș (Sylvia undata), pănțărușul (Troglodytes troglodytes), mierlă (Turdus merula), sturz-cântător (Turdus philomelos), sturz (Turdus pilaris), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus), pupăză (Upupa epops)
amfibieni (1): Triturus carnifex
mamifere (1): lupul (Canis lupus)
nevertebrate (4): Austropotamobius pallipes, croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo), Euplagia quadripunctaria, rădașcă (Lucanus cervus)
pești (1): Telestes muticellus

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 146 de specii de plante, 7 specii de amfibieni, 7 specii de mamifere, 48 de specii de nevertebrate, 1 specie de pești, 6 specii de reptile.^[3]

Note

^ Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în iunie 2018
^ ^a ^b DM 13/10/2016 - G.U. 253 del 28-10-2016
^ ^a ^b ^c „Natura 2000 Standard Data Form for Parco dell'Aveto”. Accesat în 30 mai 2024.
^ ^a ^b „Parco dell'Aveto”. biodiversity.europa.eu. Accesat în 29 mai 2024.

Vezi și

[3f2af7ad8512107ba891ad85c69d883d-1] Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în iunie 2018

[sac-2] DM 13/10/2016 - G.U. 253 del 28-10-2016

[n2k-3] „Natura 2000 Standard Data Form for Parco dell'Aveto”. Accesat în 30 mai 2024.

[biodiversity-4] „Parco dell'Aveto”. biodiversity.europa.eu. Accesat în 29 mai 2024.

[1]

[2]

[3]

[4]