Parcul din satul Temeleuți

monument de arhitectură peisajeră din Moldova
Parcul din satul Temeleuți
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Raionul Florești
Moldova
Coordonate47°58′41″N 28°29′40″E ({{PAGENAME}}) / 47.977991°N 28.494559°E
Suprafață3,8 ha  Modificați la Wikidata
Înființareanii 1900  Modificați la Wikidata

Parcul din satul Temeleuți, raionul Florești, este amplasat în partea de sud-est a satului sus-numit. Are o suprafață de 3,8 ha. Este o arie protejată din Republica Moldova, reprezentând un monument de arhitectură peisagistică. În 1998, se afla în administrarea Întreprinderii agricole „Progres”.[1]

 
Bucătăria conacului

Parcul boieresc cu complexul de clădiri a fost fondat în anii 1903–1908 în stil landșaft. Conacul este cunoscut drept conacul Meleghi. Deși unele surse susțin că numele boierului este necunoscut,[2] cele mai multe surse atribuie conacul familiei Meleghi, de altfel numele uzual al edificiului în prezent.[3][4] Meleghi a fost numele cucoanei românce Elena, cu care s-a căsătorit boierul de origine poloneză Dumitru Granoțchi și au înființat o familie la București, mutându-se ulterior la Temeleuți.[5] Se presupune că parcul a fost sădit cu puieți aduși de boier din călătoriile lui,[3] iar arhitectul parcului a fost un prieten al lui Meleghi din Anglia.[5] Teritoriul a fost moștenit de fiul boierului, apoi preluat de autoritățile sovietice.[5]

Conacul nu s-a păstrat. Un timp îndelungat în clădirea bucătăriei conacului a funcționat un muzeu, apoi o școală. Prin 1984, lângă parc a fost construit un bloc nou, în care a fost transferată școala. Clădirea conacului a rămas pustie și a început să fie devastată rapid: au fost furate ușile, ferestrele, podelele și unele elemente ale acoperișului. Pe teritoriul parcului pot fi observate rămășițele unui gard de fontă: acesta a fost distrus și furat, accesul spre parc devenind deschis pentru animalele erbivore. S-a păstrat în schimb poarta de lemn, albastră, instalată în anii 1980.[5]

Arborii din parc au fost afectați grav de chiciura din anul 1999.

Autoritățile comunei susțin că au un plan de restaurare a parcului și conacului, care ar include amenajarea acestora, instalarea gardului, a unor bănci și felinare și săparea unui apeduct.[5] Costurile lucrărilor s-ar ridica la peste un milion de lei, iar cererea de finanțare a proiectului a fost depusă la Fondul Ecologic Național.[3]

Descriere

modificare
 
Poarta

Parcul este situat pe o pantă cu expoziția nord-est, pe soluri cenușii de pădure,[5] cu o înclinare nesemnificativă. Intrarea este dinspre șoseaua care delimitează satul de parc. Conacul era situat în mijlocul parcului, înconjurat de un sistem simplu de alei. În fața conacului se deschidea o poiană largă cu arbori, care probabil inițial era populată și de arbuști dispăruți între timp. Din poiană pornesc câteva alei pavate spre alte poieni și fântâna din parc, secată dar cu pietrele păstrate. Puțin mai jos de fântână, este amplasată o altă poiană, închisă și mai puțin îngrijită, în mijlocul căreia crește un salcâm alb, cu diametrul tulpinii de 1 m și înălțimea de 20–22 m. Mai sus de fântână se găsește o altă poiană închisă, mărginită de copaci de platan londonez, paltin argintiu, salcie albă ș.a., datați de la sfârșitul secolului al XIX-lea. La sud-est de această poiană este situată încă una, relativ mare, alungită, cu paltin de câmp, volniș, salcie pletoasă, sâmbovină americană și alte plante.

Structura compozițională a parcului a fost afectată de construcția gimnaziului în 1984, care, fiind ridicat la o anumită distanță de parc, a lăsat între el și parc un teren gol de 1 ha, folosit ca teren de sport.

Dendroflora

modificare
 
Poiana din fața conacului
 
În preajma conacului

Parcul este populat de plantații dese la margini, iar în mijloc sunt amplasate poieni formate din specii de plante decorative. La marginea poinenilor cresc arbori de molid înțepător, molid Enghelman, mesteacăn, stejar etc. Spre sud-vest poienile sunt închise de exemplare de paltin argintiu, platan londonez, tei american ș.a.

În parc sunt identificate peste 40 de specii și forme de plante lemnoase. În anii 1960, cifra era de peste 50 de specii, dar între timp au dispărut specii ca Ginkgo biloba, Cotoneaster lucidus, Elaeagnus angustifolia, Tecoma radicans ș.a. Din speciile rămase, unele, cum ar fi sofora japoneză, sunt pe cale de dispariție.[2] Parcul este acaparat de specii invazive autohtone.[3]

Lista speciilor de plante lemnoase din parcul Hincăuți este prezentată în tabel.

Nomenclatura binară Denumirea populară Proveniență geografică
Conifere
Abies nordmanniana Spach. Brad de Caucaz Caucaz
Laris dicedua Mill. Larice, zadă munții Europei de vest și centrale
Picea engelmannii (Parry.) Engelm. Molid de Arizona America de Nord
Picea excelsa Link. Molid obișnuit zona forestieră a Europei
Picea pugens f. glauca Beissn. Molid înțepător f. albăstrie munții Americii de Nord
Pinus montana Mill. Pin de munte Europa de sud-vest
Pinus sylvestris L. Pin silvestru Europa, Siberia
Angiosperme
Acer platanoides L. Paltin de câmp Europa până la Ural
Acer negundo L. Arțar american America de Nord
Acer pseudoplatanus L. Paltin de munte Europa
Acer saccharinum L. Arțar argintiu America de Nord
Aesculus hippocastanum L. Castan porcesc Balcani
Aesculus carnea Hayne. Castan incarnat hibrid
Betula verrucoza Ehrh. Mesteacăn Europa, Siberia
Celtis occidentalis L. Sâmbovină America de Nord
Euonymus europaea L. Salbă moale Europa
Fontanesia fortunei Carr. Fontanezia China
Fraxinus excelsior L. Frasin obișnuit Europa
Philadelphus pubescens Lois. Lămâița Europa occidentală
Platanus acerifolia Villd. Platan londonez hibrid
Populus alba L. Plop alb Europa de est, Mongolia, China
Populus piramidalis Ros. Plop piramidal Afganistan
Quercus borealis Michs. Stejar roșu America de Nord
Quercus robur L. Stejar pedunculat Europa de vest și de est
Robinia pseudacacia L. Salcâm alb America de Nord
R. p. f. piramidalis Papin. F. piramidală
Rosa canina L. Măcieș Europa, Siberia, China
Salix alba f. vittelina pendula Rehd. Salcie albă pletoasă Europa, Siberia de vest
Sophora japonica L. Sofora japoneză Japonia, China
Syringa vulgaris L. Liliac Balcani
Swida alba L. Sânger tătăresc Siberia, Mongolia, Japonia
Tilia americana L. Tei America de Nord
Tilia cordata L. Tei cu frunza mică Europa
Tilia argenetea Desf. ex DC. Tei argintiu Europa, Balcani, Asia Mică
Ulmus laevis Pall. Volniș Europa, Caucaz
Viburnum lantana L. Dârmoz Europa de vest, Caucaz

Referințe

modificare
  1. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Anexa 11: Monumente de arhitectură peisagistică”. Parlamentul Republicii Moldova. Arhivat din original (doc) la . Accesat în . 
  2. ^ a b Tarhon 2013.
  3. ^ a b c d „Florești: Conacul boierului Meleghi a ajuns o ruină care riscă să dispară”. trm.md. . 
  4. ^ „Cândva un conac boieresc, în prezent o ruină”. Prime. . [nefuncțională]
  5. ^ a b c d e f „Dacă ar vedea boierul ce se întâmplă astăzi la Temeleuți..”. ziarulnational.md. . 

Bibliografie

modificare
  • Tarhon, Petru (). Parcurile vechi boierești din Republica Moldova. Academia de științe a Moldovei, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Chișinău: Pontos. pp. 303–308. ISBN 978-9975-51-487-3. 

Legături externe

modificare