Deschide meniul principal
Parodontită agresivă cu resorbție osoasă orizontală generalizată si mobiliate dentară gradul 2
Parodontită cronică cu resorbție osoasă 50% la nivelul incisivilor centrali inferiori, cu pierderea suportului osos si ligamentar. Afecțiunea este cauzată de trauma ocluzală.
Parodontită asociată cu leziune endodontică, zona radiotransparentă bine delimitată in jurul apexului dentar tratată cu laserul terapeutic.
Gingivită ca urmare a dinților inghesuiți și a lucrărilor incorect adaptate la colet.
Parodontită agresivă la nivelul arcadei mandibulare cu prognostic rezervat. Debutul bolii este datorat incongruienței dentare și igienei deficitare.
Final tratament parodontoză cu obținerea atașamentului gingival la nivelul grupului frontal inferior.
Periodontită sistemică la pacient de sex feminin (înainte de tratament)
Periodontită sistemică la pacient de sex feminin (înainte de tratament)
Periodontită sistemică la pacient de sex feminin (după tratament)

Parodontoza este o afecțiune localizată la nivelul gingiei și a osului parodontal, elemente anatomice cu rol de menținere a dintelui în alveolă.
Bolile parodontale variază de la simpla inflamație a gingiei până la o boală gravă care are ca rezultat afectarea majoră a țesutului moale și a osului care susține dinții. În ultimul stadiu al bolii parodontale dinții sunt pierduți.
Parodontoza este forma avansată a bolii parodontale, stadiu în care este afectat parodonțiul de înveliș și cel de susținere, adică osul parodontal și părțile moi, gingie și ligamente parodontale.
Clasificarea de mai jos a tipurilor bolii parodontale a fost prezentată și discutată în anul 1999 la Congresul Internațional pentru clasificarea bolilor parodontale[1].

  1. Boala gingivală - gingivita
  2. Parodontita cronică
  3. Parodontita agresivă
  4. Parodontita ca manifestare a unor boli sistemice
  5. Boala parodontală necrotică
  6. Abcese ale parodonțiului
  7. Parodontita asociată cu leziuni endodontice

Gingivita este primul stadiu al bolii parodontale, care interesează gingiile (acestea devin roșii, tumefiate și pot sângera ușor) și poate fi reversibilă dacă se acționează la timp printr-un periaj zilnic corect și igienizare regulată.
Parodontita (al doilea stadiu al bolii parodontale) este definită ca “o boală inflamatorie a țesuturilor de susținere a dintelui cauzată de microorganisme specifice sau grupuri de microorganisme, având ca rezultat distrucția progresivă a ligamentului parodontal și a osului alveolar cu formarea de pungi și recesii”.

EtimologieModificare

Cuvântul "parodontoză" vine din limba greacă: para (peri) = în jurul, odontos = dinte, iar sufixul „oză” în terminologia medicală definește o boală degenerativă.

Semne clinice[2]Modificare

Parodontoza este însoțită de următoarele semne clinice:

  • Sângerea gingivală spontan și la periaj;
  • Mobilitate dentară;
  • Halenă fetidă (respirație urât mirositoare);
  • Gust neplăcut în gură;
  • Gingii roșii, tumefiate;
  • Prurit (mâncărimi) la nivelul gingiilor;
  • Retracție gingivală cu dezvelirea rădăcinii;
  • Durere la masticație;
  • Mobilitate dentară;
  • Apariția puroiului în șanțul gingival.

Factori de riscModificare

Factorii de risc în declanșarea bolilor parodontale:


  • Calitatea slaba a colagenului din componenta osului;
  • Igiena orală deficitară;
  • Periaj incorect și traumatizant;
  • Lucrări dentare vechi;
  • Utilizarea incorectă a aței dentare sau scobitorilor;
  • Fumatul excesiv; este unul dintre cei mai importanți factori de risc asociați cu dezvoltarea bolii parodontale. În plus, fumatul poate reduce șansele de reușită ale tratamentului;
  • Lipsa alimentelor dure din alimentație, care au rol în autocurățarea dinților;
  • Tartrul dentar; în cavitatea bucală se găsesc peste două milioane de bacterii. Aceste bacterii, împreună cu saliva și alte particule, formează placa bacteriană care este lipicioasă și aderă de dinți. Placa bacteriană care nu este îndepărtată prin periaj se întărește și formează tartrul dentar;
  • Unele tipuri de medicamente precum steroizi, antiepileptice, blocante ale ionilor de calciu, anticoncepționale orale, heparină, aspirina în doze mari, antinflamatorii nesteroidiene. Există medicamente contraceptive care reduc fluxul de salivă, care are un efect protector asupra gurii. Fără suficientă salivă, mucoasa bucală este vulnerabilă la infecții. Există medicamente care pot provoca o creștere anormală a țesutului gingiilor; acest lucru poate face dificilă igienizarea dinților și gingiilor.
  • Băuturile acide care cresc aciditatea bucală;
  • Obturații de colet incorect aplicate; coletul dentar este zona intermediară dintre coroana dentară și rădăcina unde are loc jocțiunea smalț cement, tot aici fiind locul inserției epiteliale a parodonțiului marginal (gingia) la nivelul fețelor laterale ale dintelui;
  • Dinți înghesuiți;
  • Schimbări hormonale în sarcină sau menopauză; modificările hormonale pot face ca gingiile să devină mai sensibile și să faciliteze dezvoltarea gingivitei. Ex: gingivita din sarcină, gingivita fiziologică premenstruală, gingivita de menopauză[3].
  • Stresul, care scade capacitatea de apărare a organismului împotriva infecțiilor;
  • Consumul exagerat de alcool;
  • Boli metabolice (diabet); persoanele cu diabet zaharat au un risc crescut de a dezvolta infecții, inclusiv boli parodontale. La aceste persoane vindecarea este intarziata si trebuiesc evitate interventiile chirurgicale.
  • Boli hepatice;
  • Avitaminoza C sau K;
  • Accident vascular minor, hemofilie, leucemie, anumite forme de anemie;
  • Afectarea sistemului imunitar, SIDA și tratamentele sale pot avea un impact negativ asupra stării de sănătate a gingiilor, la fel ca și tratamentele pentru cancer.

Categorii de populație predispuse la boli parodontaleModificare

Bolile parodontale debutează de la vârsta de 30 - 40 de ani. Bărbații au mai multe șanse de a dezvolta boli ale gingiei decât femeile. Deși adolescenții rareori dezvoltă parodontită, ei pot dezvolta gingivita, forma mai blândă a bolii parodontale.

Gingivita - primul stadiu al bolii parodontaleModificare

Placa bacteriană împreună cu tartrul dentar devin dăunătoare pentru gingii. Bacteriile provoacă inflamația gingiilor care se numește gingivită. În gingivită, gingiile devin roșii, tumefiate și pot sângera ușor.
Gingivita este o formă ușoară de boală parodontală, care poate fi reversibilă dacă se acționează la timp printr-un periaj zilnic corect și igienizare regulată (detartraj cu ultrasunete și periaj profesional) de către un medic dentist sau igienist dentar. În acest stadiu al bolii nu are loc nici o pierdere a osului și a țesutului parodontal care ține dinții în alveolă.

Parodontita - al doilea stadiu al bolii parodontaleModificare

Dacă gingivita nu este tratată, ea poate avansa la stadiul de "parodontită cronică -parodontoză”, ceea ce înseamnă "inflamația tuturor țesuturilor din jurul dintelui". În parodontită, gingiile se îndepărtează de dinți și formează spații numite "pungi parodontale" care se infectează. Sistemul imunitar al organsmului luptă împotriva bacteriilor, pe măsură ce placa bacteriană se extinde și avansează subgingival. Toxinele bacteriene și răspunsul natural al organismului la infecție încep să descompună osul și țesutul conjunctiv care mențin dinții în alveolă, daca nu se instituie tratamente cu camp electromagnetic in scopul cresterii calitatii osului maxilar. Dacă nu sunt tratate, oasele, gingiile și țesuturile care susțin dinții sunt distruse. În final, dinții devin mobili și trebuie îndepărtați.

Mobilitatea dentarăModificare

Mobilitatea dentară reprezintă deplasarea dinților în plan orizontal și vertical. Evaluarea mobilității dentare este considerată o etapă importantă în examinarea clinică, deoarece este unul din semnele importante în diagnosticul bolii parodontale. Curățarea dinților mobili este dificilă, ducând astfel la agravarea stării de ingienă orală prin acumularea de placă bacteriană și tartru. Mobilitatea dentară are ca rezultat instabilitatea ocluzală, tulburarea funcției masticatorii, restricții alimentare, modificări estetice, afectarea fonației, toate acestea având ca efect afectarea calității vieții. Reducerea mobilității dentare este așadar principalul element al terapiei parodontale. Deoarece dintele suporta forte ocluzale mari, este evident ca osul reprezinta elementul principal de rezistenta si nu gingia, drept consecinta  trebuiesc incepute de la primele semne de mobilitate dentara tratamente cu camp electomagnetic in scopul cresterii calitatii osului maxilar.


Mecanismul prin care parodontoza provoacă mobilitatea dentară este următorul:

  • Distrugerea gingiei prin inflamație;
  • Lărgirea ligamentelor parodontale;
  • Pierderea atașamentului față de dinte;
  • Trauma ocluzală.

Mobilitatea dentară este încadrată în gradul 1, 2 și 3:

  • Gradul 1: mobilitate peste 1 mm în sens vestobulo-oral;
  • Gradul 2: mobilitate peste 1 mm în sens vestobulo-oral și mezio-distal;
  • Gradul 3: mobilitate peste 1 mm în sens vestibulo-oral, mezio-distal și axial[4].

DiagnosticulModificare

Cel mai frecvent, boala parodontală se dezvoltă atunci când placa bacteriană este lăsată să se acumuleze supra și subgingival. Oricare dintre aceste simptome poate fi un semn al unei probleme serioase, care ar trebui verificată de un medic dentist.
La controlul de specialitate se vor examina gingiile si anume: culoarea, fermitatea, volumul.
Cu ajutorul sondei parodontale se va măsura adâncimea șanțului gingival din jurul dintelui. Dimensiunea normală a șanțului este intre 1 – 3 mm. Dacă aceste dimensiuni sunt depășite vorbim de pungi parodontale care pot avea adâncimi între 5 – 10 mm.
Pe baza unei radiografii panoramice se poate evalua gradul de pierdere osoasă acesta fiind de fapt indicatorul scaderii calitatii colagenului din osul maxilar sub actiunea diversilor factori inflamatori (retentie alimentara sub  retentii determinate de coroane ceramice si implante dentare).


Severitatea bolli se evaluează si clinic,daca nu se poate realiza o radiografie în funcție de cantitatea de ligamente parodontale pierdute:

  • ușoară: 1–2 mm pierdere de atașament parodontal (suprafața de gingie lipită pe dinte);
  • moderată: 3–4 mm pierdere de atașament parodontal;
  • severă: peste 5 mm pierdere de atașament parodontal.

Tratamentul parodontozeiModificare

Filosofia de tratament al bolii parodontale urmează două direcții: gestionarea infecției și reducerea mobilității dentare. Scopul final al tratamentului îl reprezintă obținerea atașamentului parodontal la nivelul dintelui. si cresterea calitatii osului maxilar care trebuie sa reziste fortelor masticatorii in arhitectura  parghiei reprezentate de orice dinte.
Scopul principal al tratamentului este de a controla infecția. Numărul și tipurile de tratament vor varia, în funcție de amploarea și stadiul bolii. Orice tip de tratament necesită ca pacientul să păstreze o bună îngrijire zilnică la domiciliu. Medicul poate sugera, de asemenea, schimbarea anumitor comportamente, cum ar fi renunțarea la fumat, ca o modalitate de a îmbunătăți rezultatul tratamentului.
Prima etapă de tratament este igienizarea care îndepărtează placa bacteriană și tartrul dentar printr-o metodă de curățare profundă numită detratraj. Acesta înseamnă răzuirea tartrului supra și de subgingival. Curățarea tartrului subgingival de la nivelul rădăcinii are rolul de a îndepărta germenii care produc boala parodontală.
A doua etapă de tratament o constituie tratamentul antimicrobian care constă în irigarea parodonțiului cu o soluție din apa oxigenată, betadină și metronidazol. Această soluție distruge bacteriile și reduce dimensiunile pungilor parodontale[5] deoarece este evident ca microbii vor reveni in cateva zile dupa ce medicul a reusit sa ii indeparteze, trebuiesc incepute in acelasi timp si tratamente cu camp electromagnetic care au rolul de a avea o actiune antiinflamatorie si cu rol regenerativ asupra osului maxilar. tratamentul de regenerare dureaza mult timp si se utilizeaza dispozitive medicale care se inchiriaza acasa pacientului de la cabinetele specializate.

pentru mentinerea rezultatelor dupa regenerarea cu camp electromagnetic, stomatologul va decide la fiecare pacient perioada de timp la care acesta trebuie sa revina pentru igienizare si reluarea regenerarii cu camp electromagnetic.

În unele cazuri creșterea rezistenței microbiene la antibiotice reduce eficiența terapiei convenționale. În acest context utilizarea unor terapii alternative, de tipul terapiei laser este necesară[6].

  • Laserul terapeutic acționează în principal asupra microorganismelor de la nivelul parodonțiului determinând o scădere semnificativă a patogenității acestora.
  • Laserul therapeutic nu încălzește țesuturile înconjurătoare, acționând pe o suprafață de un cm pătrat, nu determină contracții musculare, dar scade tumefacția, diminuează inflamația și reduce semnificativ durerea.
    Are efect pregnant de calmare a durerii, acțiune bactericidă și antiinflamatorie (în formele de inflamație incipientă determină reducerea semnificativă a acesteia), accelerează procesul de vindecare. Are efect antiedematos și de biostimulare a sistemului imunitar și este folosit cu succes în tratamentul bolilor parodontale.
  • În ceea ce privește mobilitatea dentară, este înregistrată o reducere graduală a acesteia, ducând treptat la reluarea funcției masticatorii. În urma tratamentului cu laser, examenul radiologic va arăta o regenerare osoasă progresivă.

O calitate aparte a laserilor terapeutici o reprezintă capacitatea lor de a traversa osul, astfel încât acționează și în profunzime. Rezultatele sunt evidente de la prima sedință. Laserterapia[7] foloseste diodă laser 650 nm. Sunt necesare 6-9 ședințe la interval de 2 zile. Rezultatele obținute în urma tratamentului trebuie păstrate printr-o igienă riguroasă din partea pacientului. Aceasta include periajul corect făcut dimineața și seara, utilizarea unei paste de dinți pe bază de fluor și a unui spray cu clorhexidină 0,12%.
Imobilizarea dinților parodontotici (mobili) este o etapă foarte importantă în tratamentul parodontal și are ca scop restabilirea funcției orale, confort psihic îmbunătățit. În funcție de gradul de mobilitate al dinților se va decide păstrarea lor pe arcadă sau extracția. Managementul mobilității dentare constă în:

  • igienizare;
  • imobilizarea dinților mobili cu bandă din fibră de sticlă;
  • echilibrarea ocluzală;
  • terapie parodontală non-chirurgicală.

Igienizarea este cea mai importantă etapă atat in timpul tratamentului, cat și după. Igienizarea presupune detartraj cu ultrasunete, periaj profesional și tratament antimicrobian. Detartrajul cu utrasunete se face cu foarte mare atenție pentru a nu mobiliza dinții și mai mult. Se începe cu treimea incizală a dinților deoarece aceea este zona unde se va aplica banda din fibră de sticlă. Dinții mobili păstrați pe arcadă vor fi imobilizați cu o bandă din fibră de sticlă ramforsată. După detratraj se aplică banda din fibră de sticlă. Această bandă este flexibilă, ușor de aplicat pe dinții mobili. Atât materialele folosite cât și tehnica sunt minim invazive. După imobilizare se continuă detartrajul în zona gingivală și subgingvală.
Urmează tratamentul medicamentos care constă in irigarea pungilor parodontale cu substanțe antiinflamatorii și antiseptice. La finalul tratamentului se face echilibrarea ocluzală. Scopul echilibrării ocluzale este stabilirea și menținerea unei funcții ocluzale optime. Echilibrarea ocluzală prin șlefuire selectivă ajută la menținerea funcției și sănătății danturii naturale. În urma acestei tehnici dinții vor fi imobilizați intr-un monobloc rigid, care va avea ca scop vindecarea țesuturilor afectate și în final restabilirea funției orale.. Pe langa metodele expuse care au rol reducerea temporara a atacului microbian din exterior trebuiesc imediat instituite masuri de intarire cu camp electromagnetic a osului restant din jurul radacinilor, acesta reprezentand  adevaratul tratament  de lunga durata care se poate opune mobilizarii sub actiunea fortelor masticatorii a parghiei reprezentate de dinte.


Rezultatele obținute sunt excelente și se mențin în timp cu condiția ca pacientul să aibă o igienă riguroasă. În concluzie, mobilitatea de gradul I și II poate fi tratată cu succes, dar in cazul mobilității de gradul III, tratamentul este doar chirurgical, extracția.
După perioada de vindecare pacientul poate beneficia de proteza fixa dentara sau implanturi dentare[8]. si cel mai important lucru pentru acesti pacienti este constientizarea faptului ca sistemul regenerator din osul maxilar nu a putut invinge microbii din cavitatea bucala si daca la acestia se va adauga si inflamatia continua reprezentata de corpul strain (implantul) va trebui sa urmeze tratamente periodice cu camp electromagnetic cu rol antiinflamatoriu si regenerator osos.

Tratamente chirurgicaleModificare

Chirurgia parodontală ar putea fi necesară în cazul în care inflamația și pungile parodontale profunde se păstrează după aplicarea celorlalte metode de tratament.
În acest sens amintim chirurgia parodontală cu lambou[9], tehnica de regenerare ghidată a țesutului[10], utilizarea factorilor de creștere - proteine care pot ajuta organismul în mod natural să-și regenereze țesutul osos. Tinand cont de faptul ca orice incizie se vindeca prin retractie si ca in cazul parghiei reprezentate de dinte orice milimetru poate destabiliza ireversibil parghia, se indica inainte de a se apela la incizii sa se administreze tratamente de imbunatatire a calitatii osoase cu camp electromagnetic, de multe ori aceste terapii non-traumatice fiind suficiente.

Tratamentul cu abordare în șapte pașiModificare

Mai există o abordare în șapte pași a tratamentului parodontozei:

  • Ședința 1: Instrucțiuni limitate asupra controlului plăcii bacteriene alegerea și utilizarea corectă a periuței și pastei de dinți;
  • Ședința 2: Îndepărtarea tartrului supragingival (manual, ultrasunete, chiuretaj radicular);
  • Ședința 3: Reconturarea restaurărilor protetice incorecte înlocuirea cu lucrări temporare;
  • Ședința 4: Tratamentul provizoriu al cariilor dentare;
  • Ședința 5: Instrucțiuni detaliate de control asupra plăcii supragingivale;
  • Ședința 6: Instrumentare subgingivală SRP (scalling and root planing)[11][12], prelucrarea suprafețelor radiculare;

Măsuri terapeutice adjuvante SRP
- antibiotice locale și sistemice[13]
- terapia susținută cu laser[14]
- terapia fotodinamică antimicrobiană[15]

  • Ședința 7: Evaluarea tisulară[16].

Parodontoza reprezintă o boală de focar care poate provoca probleme de sănătate la distanță?[17]Modificare

În unele studii, cercetătorii au observat că persoanele cu afecțiuni ale gingiilor (în comparație cu persoanele fără boală gingivală) au mai multe șanse de a dezvolta boli de inimă (endocardită) sau au dificultăți în controlul zahărului din sânge. Alte studii au arătat că femeile cu afecțiuni ale gingiilor au fost mai predispuse decât cele cu gingii sănătoase să nască copii prematuri, cu greutate mică la naștere. Dar, până în prezent, nu s-a stabilit dacă boala parodontală este cauza acestor probleme. S-ar putea să existe și alte motive pentru care persoanele cu afecțiuni ale gingiilor dezvoltă uneori probleme de sănătate suplimentare.
Sunt necesare mai multe cercetări pentru a clarifica dacă parodontoza cauzează de fapt probleme de sănătate dincolo de cavitatea bucală și dacă tratarea bolii parodontale poate împiedica dezvoltarea altor boli la distanță. . Ce este sigur este ca orice pacient cu boli sistemice (diabet) au deja un grad de inflamatie sistemic si nu isi permit adaugarea de alti factori suplimentari (corp strain reprezentat de implantul dentar, retentie alimentara din cauza lucrarilor ceramice sau igienei precare). la acestia devin obligatorii actiunile preventive de igienizare si administrare de dispozitive medicale cu camp electromagnetic pentru reducerea localizata a inflamatiei osoase.



Între timp, este dovedit faptul că tratamentul parodontozei poate salva dinții - un motiv foarte bun pentru a avea grijă de dinți și gingii.

NoteModificare

  1. ^ Colin B. Wiebe, DDS, M.Sc.; Edward E. Putnins, DDS, PhD - The Periodontal Disease Classification System of the American Academy of Periodontology - An Update, pag. 3 (https://www.cda-adc.ca/jcda/vol-66/issue-11/594.pdf)
  2. ^ Prof. dr. Horia Traian Dumitriu; prof. dr. Silvia Dumitriu, prof. dr. Anca Silvia Dumitriu - “Tratat de Parodontologie”, Editura Viata Medicală Românească, 2015, ISBN 978-973-160-088-8, pag. 264-270
  3. ^ Prof. dr. Horia Traian Dumitriu; prof. dr. Silvia Dumitriu, prof. dr. Anca Silvia Dumitriu - “Tratat de Parodontologie”, Editura Viata Medicală Românească, 2015, ISBN 978-973-160-088-8, pag. 257
  4. ^ Prof. dr. Horia Traian Dumitriu; prof. dr. Silvia Dumitriu, prof. dr. Anca Silvia Dumitriu - “Tratat de Parodontologie”, Editura Viata Medicală Românească, 2015, ISBN 978-973-160-088-8, pag. 209-210
  5. ^ Drd. LĂCĂTUȘ (PĂDURARIU) ALEXANDRA - “CERCETĂRI CLINICE ȘI DE LABORATOR PRIVIND EFICIENȚA UNOR METODE ȘI TEHNICI DE STIMULARE PARODONTALĂ”, cap VII - pag 24-29 (http://www.umfiasi.ro/ScoalaDoctorala/TezeDoctorat/Teze%20Doctorat/REZUMAT%20LACATUS(PADURARIU)%20FINAL.pdf)
  6. ^ Drd. LĂCĂTUȘ (PĂDURARIU) ALEXANDRA - “CERCETĂRI CLINICE ȘI DE LABORATOR PRIVIND EFICIENȚA UNOR METODE ȘI TEHNICI DE STIMULARE PARODONTALĂ”, cap VIII - pag 30-36 (http://www.umfiasi.ro/ScoalaDoctorala/TezeDoctorat/Teze%20Doctorat/REZUMAT%20LACATUS(PADURARIU)%20FINAL.pdf)
  7. ^ Dr. Geanina Miu: Laserul dentar în bolile parodontale (https://jollydent.ro/parodontoza-tratament-laserul-dentar/)
  8. ^ Dr. Geanina Miu: Implanturile dentare - o soluție modernă de tratament (https://jollydent.ro/implanturile-dentare-o-solutie-moderna-de-tratament/)
  9. ^ Camelia Airinei - “Operatii cu lambou” (http://www.medici-stomatologi.ro/infodent/operatie-cu-lambou)
  10. ^ “Regenerarea tisulară ghidată (RTG)” (http://www.dentistul.info/stomatologie/parodontologie/regenerarea-tisulara-ghidata-rtg-2229.html)
  11. ^ “What Dentists Do When Root Planing and Scaling Teeth” (https://www.colgate.com/en-us/oral-health/conditions/gum-disease/what-dentists-do-when-root-planing-and-scaling-teeth-0215)
  12. ^ “Dental Scaling and Root Planing Explained” (https://oralb.com/en-us/oral-health/conditions/tartar-plaque/dental-scaling-and-root-planing-explained)
  13. ^ Andrea Mombelli: “There is increasing evidence that systemic antibiotics in the non-surgical treatment phase reduce the need and extent of surgery” in Perio Insight 2 - Autumn 2016, pag. 3 (https://www.efp.org/publications/perioinsight/perioinsight02/)
  14. ^ Y. ChengJ. W. ChenM. K. GeZ. Y. ZhouX. YinS. J. Zou - “Efficacy of adjunctive laser in non-surgical periodontal treatment: a systematic review and meta-analysis” in Lasers Med Sci (2016) 31: 151. (https://doi.org/10.1007/s10103-015-1795-5)
  15. ^ Joseph, Betsy & Sekhar, Prasanth & Baiju, Kamalasanan & Janam, Presanthila & Narayanan, Subhash. (2014). Efficacy of antimicrobial photodynamic therapy in the management of chronic periodontitis: A randomized controlled clinical trial. Journal of clinical periodontology. 41. 10.1111/jcpe.12249. (https://www.researchgate.net/publication/260716528_Efficacy_of_antimicrobial_photodynamic_therapy_in_the_management_of_chronic_periodontitis_A_randomized_controlled_clinical_trial)
  16. ^ Prof.Dr.Dr.med.dent. Ștefan-Ioan Stratul - “Terapia inițială parodontală - un concept integral pentru sănătatea orală” (https://www.colgatetalks.com/webinar/terapia-initiala-parodontala-un-concept-integral-pentru-sanatatea-orala/)
  17. ^ U.S. DEPARTMENT OF HEALTH AND HUMAN SERVICES, National Institutes of Health - “Periodontal (Gum) Disease”, pag. 13 (https://www.nidcr.nih.gov/sites/default/files/2017-09/periodontal-disease_0.pdf)