Partidul Muncii din Israel

partid social democrat israelian
Partidul Muncii din Israel
Oameni cheie
PreședinteYair Golan[*]  Modificați la Wikidata
Date
Înființat  Modificați la Wikidata
SediuTel Aviv
Informații
Ideologie oficialăSocial-democrație[1]
Sionism socialist[2][3]
Poziție politicăCentru-stânga
Afiliere internaționalăAlianța Progresistă
Afiliere europeanăPartidul Socialiștilor Europeni (observator)
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter

Partidul Muncii din Israel (în ebraică: מפלגת העבודה הישראלית, Mifleghet haAvodá haIsraelit, iar pe scurt: העבודה, HaAvodá) este un partid social-democrat[4][5][6][7] și sionist.[7][8] Este membru al Alianței Progresiste și observator al Partidului Socialist European. Actualmente (în 2024) președintele Partidului Muncii din Israel este Yair Golan. Sub conducerea sa, partidul s-a unit cu partidul liberal de stânga Meretz, care la alegerile din 2022 nu a trecut baremul necesar pentru a intra în Knesset. Partidul a făcut parte din Internaționala Socialistă până în 2020, când s-a retras în semn de protest deoarece Internaționala a adoptat politica Boicot, dezinvestiții și sancțiuni împotriva statului israelian.[9]

Alte denumiri

modificare

În cursul existenței sale, formațiile politice care au compus Partidul Muncii din Israel sau blocurile pe care le-a format cu alte partide au cunoscut diferite denumiri:

  1. predecesorii săi au fost între 1930-1968 partidele Mapai (Partidul Muncitorilor din Eretz Israel) și Ahdut Haavodá (Uniunea Muncii) din 1930 până în 1970
  2. Partidul Muncii a constituit în 1969 blocul HaMaarakh prin alianța cu partidul Mapam (Partidul Unit al Muncitorilor)
  3. Mifleghet HaAvodá sau pe scurt HaAvodá, denumirea în vigoare, începând din anul 1968
  4. Partidul Muncii a format mișcarea Israel 1 prin asocierea cu micile partide Gesher și Meimad, din 1999 până în 2001.

Descriere

modificare

Partidul Muncii din Israel a făcut parte până în 2020 din Internaționala Socialistă. Deține 19 locuri în Knesset. În trecutul recent, până în 1977, a dominat viața politică israeliană. De atunci, Likud, iar apoi, pentru câțiva ani partidul numit Kadima au deținut un loc pregnant în viața politică a Israelului. Partidul Muncii din Israel a fost partener în coaliția la putere condusă de partidul Kadima.

Câțiva membri iluștri

modificare

Conducătorii succesivi ai Partidului Mapai (Partidul Muncitorilor din Eretz Israel)

modificare
  1. David Ben Gurion 1948-1963
  2. Levi Eshkol 1963-1968

Conducători ai partidului Ahdut Haavoda-Poalei Tzion 1954-1968

modificare

Conducătorii succesivi ai Partidului Muncii din Israel, după 1968

modificare
  1. Levi Eshkol 1968-1969
  2. Golda Meir 1969-1974
  3. Yitzhak Rabin 1974-1977
  4. Shimon Peres 1977-1992
  5. Yitzhak Rabin 1992-1995
  6. Shimon Peres 1995-1997
  7. Ehud Barak 1997-2001
  8. Binyamin Ben Eliezer 2001-2002
  9. Amram Mitzna 2002-2003
  10. Shimon Peres 2003-2005
  11. Amir Peretz 2005-2007
  12. Ehud Barak 2007 - 2011
  13. Michael Harish (provizoriu) 2011
  14. Sheli Yefimovich 2011 - 2013
  15. Itzhak Herzog 2013-2017
  16. Avi Gabbay 2017- 2021
  17. Merav Michaeli 2021 - 2024
  18. Yair Golan 2024 -
  1. ^ Emilie van Haute; Anika Gauja (), Party Members and Activists (în engleză), Routledge 
  2. ^ James C. Docherty; Peter Lamb, Associate Professor of Politics and International Relations, Staffordshire University, UK (), Historical Dictionary of Socialism (în engleză), Scarecrow Press, p. 179 
  3. ^ Sara E. Karesh; Mitchell M. Hurvitz (), Encyclopedia of Judaism (în engleză), Infobase Publishing, p. 283 
  4. ^ Emilie van Haute; Anika Gauja (). Party Members and Activists. Routledge. p. 17. ISBN 978-1-317-52432-8. 
  5. ^ Richard Collin; Pamela L. Martin (). An Introduction to World Politics: Conflict and Consensus on a Small Planet. Rowman & Littlefield. p. 218. ISBN 978-1-4422-1803-1. Accesat în . 
  6. ^ Rhodes Cook (). The Presidential Nominating Process: A Place for Us?. Rowman & Littlefield. p. 118. ISBN 978-0-7425-2594-8. Accesat în . 
  7. ^ a b Sara E. Karesh; Mitchell M. Hurvitz (). Encyclopedia of Judaism. Infobase Publishing. p. 283. ISBN 978-0-8160-6982-8. 
  8. ^ James C. Docherty; Peter Lamb (). Historical Dictionary of Socialism. Scarecrow Press. p. 179. ISBN 978-0-8108-6477-1. Accesat în . 
  9. ^ Israel's Labor party quits Socialist International after it adopts BDS (în engleză), The Jerusalem Post  Text " JPost.com " ignorat (ajutor)