Paul Grunau
Paul Grunau (n. 26 ianuarie 1860 – d. 8 octombrie 1936) a fost unul din pionierii silviculturii din România, licențiat în științe silvice și profesor universitar.
Familia și educația modificare
S-a născut la moșia de la Vâlsănești a tatălui sau, Adolf Georg Grunau, prieten cu C.A. Rosetti și Ion C. Brătianu, medic curant al celor mai însemnate familii din București[1]. Bunicul său, col. dr. Johann Georg Andreas von Grünau, născut în Germania, la Göttingen, a fost primul comandant al Spitalului Oștirii (între anii 1831-1838), Spitalul Militar Central de mai târziu[2].
Paul Grunau și-a făcut studiile liceale la Halle (Germania). După un stagiu militar în țară, a urmat Academia Silvică din Tharandt (fondată de Heinrich Cotta in 1811) pe care a absolvit-o în anul 1887[3][4] cu o teza de doctorat[5].
Cariera modificare
In primii ani a lucrat ca șef de ocol la Râșca și ca atașat al Circumscripției Sinaia-București. Impreună cu Theodor Pietraru a fondat Școala Superioară de Silvicultură de la Brănești (1894). În anul 1895 a fost atașat al Convenției Forestiere de la Chambery (Franța).
Este director al Școlii de la Brănești între anii 1895-1907[3][5]. În urma demersurilor făcute către Ministerul de Domenii, obține trecerea pădurii Pustnicu (624 ha) în administrarea școlii, pentru activități practice (1902)[4].
Între anii 1907-1933 a fost referent al Consiliului Tehnic al Pădurilor și șef de serviciu al plantațiunilor în Direcția Tehnică a Administrației Forestiere a Statului.
Începând cu anul 1896 este conferențiar și mai apoi profesor la Școala de la Brănești[6], iar între anii 1923-1933 este profesor la Școala Politehnică din București și șef de catedră. A predat de-a lungul anilor materiile: silvicultură, drept și protecția pădurilor, economie politică teoretică și aplicată, administrație forestieră și politică forestieră[3][4][5][7]. A pledat pentru o silvicultură modernă, de inspirație vestică, dar adaptată specificului local[4].
Publică Prescripțiunea în materie forestieră (1901), Necesitatea modificărei dispozițiunilor penale ale codului silvic (1902), Proiect de cod silvic cu o expunere de motive (1903), Istoricul învățământului silvic în România[8] (1906), Curs de politică forestieră[5] (1929). A tradus ediția germană a Manualului Silvic, publicat în anii 1911 (Botanica forestieră) și 1912 (Zoologia forestieră)[9]. Intre anii 1897-1936 a scris articole de specialitate în Revista Pădurilor[10] și în Viața Forestieră.
A murit în anul 1936, fiind incinerat la Crematoriul Cenușa din capitală.
Note modificare
- ^ ing. Ionel Cristescu-Mușătești C. Dobrescu-Argeș, Doctorul Grunau, Revista Pietrele Doamnei, nr. 11, noiembrie 2007, Domnești, Argeș
- ^ Spitalul Militar Central – 187 de ani în care tradiţia a mers mai departei Arhivat în , la Wayback Machine., Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila"
- ^ a b c Lucian Nastasă, Itinerarii spre lumea savantă, Tineri din spațiul românesc la studii în străinătate(1864-1944), p.158, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2006
- ^ a b c d „Profesorul Paul A. Grunau” (HTML). Rev. pădur. (în ro). 47 (11). . ISSN 1583-7890. 4701. Accesat în .
- ^ a b c d N. Leonăchescu, Premise istorice ale tehnicii moderne românesti, vol. 2, p.369, Editura Tehnică, București, 1996
- ^ Scurt istoric Arhivat în , la Wayback Machine., Colegiul silvic “Theodor Pietraru” Brănești
- ^ acad. prof. dr. ing. Radu Voinea, prof. dr. ing. Dumitru Voiculescu, ing. Liviu Voronca , Politehnica din București - din 1816 până în 1981, p.20, Universitatea "Politehnica" din București
- ^ Grunau, P.A., Istoricul învățământului silvic în România (Geschichte der forstlichen Lehre in Rumänien), Bukarest, 1906, News of Forest History, Vienna, nr.28, 30.09.1990[nefuncțională]
- ^ P.A. Grunau, Manualul Silvic, traducere după Neudammer Förster-Lehrbuch de Prof. Dr. A. Schwappach, Prof. Dr. K. Eckstein, E. Hermmann, Dr. W. Borgmann, București, Tipografia “Gutenberg” Joseph Göbl, 1911, 1912
- ^ P.A. Grunau, articole în Revista Pădurilor, 1897-1936