Pavel Ciumac
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Pasîțelî, Raionul Balta, RSS Ucraineană, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, Republica Moldova Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Central din Chișinău Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Republica Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata
Activitate
Bătălii / RăzboaieFrontul de Est  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiErou al Uniunii Sovietice
Ordinul Războiului Patriotic cl. I[*]
Ordinul Lenin  Modificați la Wikidata
Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Ciumac.

Pavel Ciumac (în rusă Павел Иванович Чумак; n. , Pasîțelî, Raionul Balta, RSS Ucraineană, URSS – d. , Chișinău, Republica Moldova) a fost un militar sovietic, participant al celui de-al Doilea Război Mondial, Erou al Uniunii Sovietice.

Biografie

modificare

S-a născut în satul Păsățel din RASS Moldovenească (RSS Ucraineană), URSS. Din august 1941 până în martie 1944 a locuit pe teritoriul controlat de autoritățile române, cunoscut ca Guvernământul Transnistriei.

În aprilie 1944, după eliberarea satului, a fost înrolat în Armata Roșie și trimis în Regimentul 780 Infanterie din Divizia 214 Infanterie. A absolvit școala regimentară de comandanți-inferiori. În cadrul Corpului 27 Gardă Pușcași al Frontului al 2-lea ucrainean, a participat la operațiunea Iași-Chișinău. În septembrie 1944, Divizia 214 de pușcași, ca parte a Armatei a 52-a, a fost transferată în Polonia și a devenit parte a Frontului 1 ucrainean.

În noaptea de 26 ianuarie, sergentul Ciumac, printre primii cu mijloace improvizate, a traversat Oderul în zona așezării Sedlitz, la 5 kilometri nord de orașul Olau. Unitatea sa a intrat imediat în luptă și a capturat o poziție importantă. Când a respins un contraatac al forțelor inamice, Ciumac a înlocuit un mitralier ucis și a distrus 17 soldați și doi ofițeri ai inamicului, ceea ce a asigurat păstrarea pozițiilor sale.[1]

Prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 10 aprilie 1945, pentru curaj și eroism, sergentul a fost distins cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice, Ordinul Lenin și medalia „Steaua de Aur”. Ulterior, a participat la operațiunile din Silezia Inferioară, Berlin și Praga.

După război a continuat să servească în armată. În 1948, a absolvit Școala Tehnică de Tancuri din Kiev. Din 1968, s-a aflat în rezervă. A locuit în Chișinău, unde a lucrat ca mecanic la o fabrică de tractoare. Pavel Ciumac a murit la 5 iunie 1997 și a fost înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău.

Referințe

modificare
  1. ^ Profil la warheroes.ru

Bibliografie

modificare
  • Герои Советского Союза: Краткий биографический словарь / Пред. ред. коллегии И. Н. Шкадов. — М.: Воениздат, 1988. — Т. 2 /Любов — Ящук/. — 863 с. — 100 000 экз. — ISBN 5-203-00536-2.
  • Подвиг во имя жизни. Одесса, 1984.