Pe urmele caporalului

Prezență online
Pe urmele caporalului
Le Caporal épinglé
Afișul filmului
Rating
Titlu original	Le Caporal épinglé
Gen	dramă
Regizor	Jean Renoir^[1]^[2]
Scenarist	Guy Lefranc[*]
Bazat pe	Le Caporal épinglé[*]
Muzica	Joseph Kosma[*]
Distribuție	Jean-Pierre Cassel^[2] Billy Kearns[] Claude Brasseur[]^[2] Claude Rich[]^[2] Cornelia Froboess[] François Darbon[] Gérard Darrieu[][[Gérard Darrieu (actor francez)\|]] Guy Bedos[] Herbert Fux[] Jacques Jouanneau[] Jean Carmet[]^[2] Lucien Raimbourg[] Mario David O. E. Hasse[] Philippe Castelli[] Raymond Jourdan[][[Raymond Jourdan (actor francez)\|]]
Premiera	1962
Durata	100 min.
Țara	Franța
Filmat în	Austria
Locul acțiunii	Germania
Limba originală	limba franceză
Pagina Cinemagia
Modifică date / text

Pe urmele caporalului (în franceză Le Caporal épinglé) este un film francez din 1962 regizat de Jean Renoir, cu Jean-Pierre Cassel, Claude Brasseur și Claude Rich în rolurile principale.^[3] A fost prezentat la cel de-al 12-lea Festival Internațional de Film de la Berlin.^[4]

Renoir a filmat în Austria în 1961, cu un scenariu bazat pe cartea lui Jacques Perret, inspirată de propriile sale experiențe ca prizonier de război.^[5] Prietenul și asistentul de regie al lui Renoir, Guy Lefranc^⁠(d), a fost și el prizonier de război în timpul celui de-al doilea război mondial^[6] și a dezvoltat proiectul timp de șapte ani.^[7] Povestea servește ca o piesă însoțitoare a filmului regizorului din 1937, Iluzia cea mare, care reunește din nou bărbați din spectrul social larg al societății franceze pentru a descrie eforturile sisifice ale unui bărbat de a scăpa de captivitatea dintr-un lagăr de prizonieri german.

Prezentare

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Printre cei peste un milion de prizonieri de război francezi duși să muncească în lagărele din Germania în 1940 se numără și Caporalul, un tânăr de origine bună, care, considerând insuportabile opresiunea Germaniei naziste și mizeria vieții din închisoare, face eforturi repetate pentru a scăpa. Evadările dintr-o tabără de exploatare forestieră, o fabrică de cărămidă și o fermă de produse lactate duc la recapturarea sa, urmate de săptămâni petrecute într-un batalion disciplinar. Dus în oraș pentru un tratament stomatologic, el începe să aibă o relație afectuoasă cu fiica adolescentă a dentistei, Erika.

În ultima sa incursiune, împreună cu doi însoțitori, folosește trucul de a măsura drumul prin porțile lagărului și apoi de a dispărea încă odată. Sunând la ușa cabinetului stomatologic, Erika îi dă voie să intre și, când i se cer haine civile, ea le oferă. Unul dintre ei este prins, iar ceilalți doi scapă după ce primesc o coroană de flori și participă la o procesiune funerară. Urcând într-un tren, sunt identificați ca străini de către un pasager și este chemată poliția militară^⁠(d). În acel moment, trenul este bombardat puternic de Aliați, astfel toată lumea sare din tren și fuge pe câmpie. Cei doi întâlnesc un fermier care se dovedește a fi un alt evadat francez: el le dă mâncare și le spune care este drumul sigur către frontieră. Caporalul și tovarășul său se întâlnesc apoi pe un pod din Paris, acum ca oameni liberi printre prietenii din țara pe care o iubesc.

Distribuție

Jean-Pierre Cassel - Le caporal / Caporalul
Claude Brasseur - 'Papa' / 'Pop'
O. E. Hasse - Călătorul beat din tren
Claude Rich - Ballochet
Jacques Jouanneau - Penche-à-gauche
Sacha Briquet - Evadatul care s-a deghizat în bătrână
Raymond Jourdan - Hippolyte Dupieu
Guy Bedos - Prizonierul care se bâlbâie și este prins când ceilalți doi scapă
Philippe Castelli - Prizonierul electrician
Gérard Darrieu - Omul cu ochii încrucișați
Cornelia Froboess - Erika Schmidt (Conny Froboess), fata adolescentă a dentistei

Producție

Guy Lefranc a fost asistent de regie. Decorurile filmului au fost proiectate de directorul artistic Wolf Witzemann. Au avut loc filmări exterioare în jurul Parisului și Vienei.

Referințe

^ http://www.imdb.com/title/tt0055827/, accesat în 9 mai 2016 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ ^a ^b ^c ^d ^e http://www.allocine.fr/film/fichefilm_gen_cfilm=4269.html, accesat în 9 mai 2016 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Crowther, Bosley (2011). „New York Times: The Elusive Corporal”. The New York Times. Arhivat din original la 20 mai 2011. Accesat în 19 iulie 2008.
^ „IMDB.com: Awards for The Elusive Corporal”. imdb.com. Accesat în 6 februarie 2010.
^ „- Jacques Perret”. Arhivat din original la 7 iulie 2012. Accesat în 22 februarie 2022.
^ Bergan, Ronald Jean Renoir: Projections of Paradise Overlook Press, 1995
^ p.58 Durgnat, Raymond Jean Renoir University of California Press, 1974

Legături externe

[50cf5392466d8d8b21902b1214d37628-1] ttp://www.imdb.com/title/tt0055827/, accesat în 9 mai 2016 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[51164a661624b27aeaf2eb1723236c86-2] ttp://www.allocine.fr/film/fichefilm_gen_cfilm=4269.html, accesat în 9 mai 2016 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[NY_Times-3] Crowther, Bosley (2011). „New York Times: The Elusive Corporal”. The New York Times. Arhivat din original la 20 mai 2011. Accesat în 19 iulie 2008.

[imdb-4] „IMDB.com: Awards for The Elusive Corporal”. imdb.com. Accesat în 6 februarie 2010.

[5] „- Jacques Perret”. Arhivat din original la 7 iulie 2012. Accesat în 22 februarie 2022.

[6] Bergan, Ronald Jean Renoir: Projections of Paradise Overlook Press, 1995

[7] .58 Durgnat, Raymond Jean Renoir University of California Press, 1974

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]