Penaltiul (denumit la fotbal și lovitură de la 11 metri) este o lovitură de pedeapsă acordată în fotbal, handbal, hochei și alte sporturi pentru faulturi făcute de jucători în apropierea porții.

David Villa executând un penalti.

DenumireModificare

În sport și în primul rând în fotbal, atunci când un jucător din teren din cei 11, inclusiv portarul, comite fault - (piedică, împingere, ținere, lovirea cu cotul sau cu palma peste fața adversarului, prăbușirea involuntară peste adversar) sau henț - (mingea atinsă cu mâna voluntar sau involuntar în anumite condiții) în propriul careu, se acordă penalti. Dacă meciul se termină la egalitate și după cele două reprize de prelungiri se acordă tot penalti, câte 5 de fiecare echipă, apoi câte unul pe rând pentru fiecare echipă, cu scopul de a determina echipa care merge mai departe în competiția respectivă sau chiar câștigătoarea competiției. De aceea penalti-urilor li se mai spune: lovitură de la 11 metri, lovitură de pedeapsă, lovitură de la punctul cu var, lovituri de departajare.

În fotbalModificare

Atunci când un jucător comite în propria suprafață de pedeapsă una din cele zece greșeli care se sancționează cu lovitură liberă, atunci se acordă penalti. Executantul poate fi desemnat înainte ca partida să înceapă sau poate fi un jucător care „simte” ca poate marca și își asumă această responsabilitate. Portarul are voie să se miște pe lungimea liniei porții, dar să nu avanseze in față, iar ceilalți jucători trebuie să stea în afara careului, mai exact la 9,15 m în spatele punctului cu var. Dacă aceștia intră în careu înaintea fluierului arbitrului, lovitura se execută iar. Dacă mingea este șutată înaintea fluierului arbitrului, lovitura se execută din nou. La fel și atunci când portarul iese de pe linia porții, în cazul acesta acordându-i-se și cartonaș galben.

În timpul meciului, dacă mingea revine la jucător, acesta are voie s-o reia în poartă, golul fiind valabil. Nu același lucru se poate spune în timpul loviturilor de departajare: dacă mingea nu intră din prima, încercarea este anulată. În unele competiții, dacă meciul se încheie la egalitate, se joacă încă 2 reprize de prelungiri, de câte 15 minute fiecare. Dacă și după terminarea acestora scorul rămâne egal, se execută lovituri de departajare (lovituri de la 11m) pentru a se stabili echipa învingătoare. Golurile înscrise din aceste penalti-uri nu se iau în considerare la rezultatul final al meciului, ci doar în cadrul respectivelor competiții.

Recordul pentru cele mai multe penaltiuri apărate la loviturile de departajare este deținut de Helmuth Duckadam, când a apărat toate cele patru lovituri de departajare, executate de Alesanco, Pedraza, Alonso și Marcos în Finala Cupei Campionilor Europeni 1986 cu FC Barcelona.

În baschetModificare

În cazul în care scorul este egal, se acordă câte cinci aruncări la coș de ambele părți.

În hochei pe gheațăModificare

Penalti

Se dau câte trei penaltiuri în NHL și cinci în IIHF.

În poloModificare

Se acordă cinci lovituri care contează la scor.

În rugbyModificare

Se acordă cinci lovituri executate de la 22 de m.

Legături externeModificare