Petrarchism
Prin termenul de Petrarchism se înțelege un fenomen literar în poezia lirică europeană începând din secolul al XIV-lea până la începutul secolului al XVIII-lea, care ia ca model stilul, forma și motivele poeziilor lui Francesco Petrarca cuprinse în culegerea "Canzoniere". Această tradiție a fost inaugurată de cardinalul literat Pietro Bembo într-o ediție critică a operelor lui Petrarca, apărută la Veneția în 1501, în care se sublinia erudiția caracteristică a poetului și se propuneau poeziile sale în puritatea lor filologică și atemporală ca exemplu al idealului de poezie lirică.
Opera lui Petrarca referitoare la tematica iubirii a avut pentru perioada Renașterii și a umanismului aceeași însemnătate pe care au avut-o "Minnesänger"-ii în Evul Mediu. Caracteristicile preluate de "Petrarchism" sunt în primul rând: iubirea neîndeplinită, ambivalența suferinței din dragoste, legătura între reprezentările clasicismului antic - atât platonician cât și mitologic - și cea creștină, folosirea metaforelor îndrăznețe, descrierea frumuseții erotico-senzuale, contrastul între teluric și celest, teme pentru care forma de sonet era cea mai potrivită.
Principalii reprezentanți ai "Petrarchismului":
- În Italia:
- În Spania:
- În Franța:
- În Anglia:
Deja în secolul al XVI-lea, dar mai ales în cursul secolului al XVII-lea au început să se dezvolte forme de "Anti-Petrarchism", în care se parodiau exagerările patetice ale acestui curent.
(Edit.: J.-N. P.)