Petrotel-Lukoil
| Petrotel-Lukoil | |
 | |
| Fondată | 1904 |
|---|---|
| Fondator(i) | Societatea Româno-Americană |
| Țara | România |
| Sediu | Ploiești |
| Industrie | Petrol |
| Prezență online | |
| site web oficial | |
Modifică date / text  | |
Petrotel-Lukoil este una dintre cele mai mari rafinării de petrol din România.[1]
Istorie
modificareRafinăria Petrotel-Lukoil a fost fondată în anul 1904 de către Societatea Româno-Americană sub numele de Rafinăria Româno-Americană. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial rafinăria a fost bombardată de puterile aliate în iunie 1942.
Rafinăria a fost redenumită sub numele de Rafinăria Teleajen, după numele râului ce străbate orașul Ploiești. Rafinăria Teleajen a fost preluată de compania petrolieră rusă Lukoil în anul 1998.[2][3][4]
A fost repornită la sfârșitul lui 2004 după un amplu program de modernizare, care a durat circa doi ani și jumătate.[5] Lukoil a investit aproximativ 120 milioane de dolari pentru retehnologizarea rafinăriei.[5] Platforma rafinăriei deține și o centrală electrică (CET) aflată pe platforma rafinăriei, cu o capacitate de 61 MW.[6] Energia electrică și termică produsă de CET asigură în totalitate necesarul rafinăriei.[6]
În anul 2006, Petrotel a rafinat 2,3 milioane de tone de țiței.[7]
LukOil Europe Holdings BV, subsidiara înregistrată în Olanda a grupului petrolier rus, deține 94,66% din capitalul Petrotel-Lukoil SA.[5]
Privatizarea
modificareLa momentul privatizării, au existat temeri că rușii nu vor decât blocarea rafinăriei, în condițiile în care făceau profit în alte părți, cu scopul de a scoate România din cărțile care se jucau pentru stabilirea „drumului petrolului” dinspre spațiul ex-sovietic în Europa de Vest.[8] Petrotel era la acel moment și singurul producător de uleiuri pentru armată.[8]
Rafinăria Petrotel dispunea de instalații petrochimice care produceau etilenă, propilenă și polietilenă.[9] Aceste instalații au fost închise după ce rafinăria a fost preluată de rușii de la LukOil.[9]
Rezultate financiare
modificareNumăr de angajați:
Cifra de afaceri:
Venit net în 2005: 12,3 milioane lei[5]
Note
modificare- ^ „Lukoil ar putea domina industria de rafinare din Balcani” (25 iunie 2008). wall-street.ro. Accesat la 25 februarie 2010.
- ^ „Petrotel-LukOil are un nou director general” (19 mai 2009). wall-street.ro. Accesat la 25 februarie 2010.
- ^ „Investițiile de mediu ard buzunarele rafinăriilor” Arhivat în , la Wayback Machine. (21 februarie 2007). Capital. Accesat la 11 martie 2010.
- ^ „LUKoil a plătit bani grei pentru Petrotel” (5 februarie 1998). Evenimentul zilei. Accesat la 1 iunie 2012.
- ^ a b c d e f „Petrotel LukOil a înregistrat o pierdere de aproximativ 123 mil. lei, în 2005” (4 septembrie 2006). wall-street.ro. Accesat la 25 februarie 2010.
- ^ a b „Lukoil va deschide un centru de comandă la București” (26 octombrie 2007). wall-street.ro. Accesat la 25 februarie 2010.
- ^ „Investiții de 40 mil. dolari la Petrotel-LukOil Ploiești, în 2007” (3 aprilie 2007). wall-street.ro. Accesat la 25 februarie 2010.
- ^ a b „Pe Victor Surdu îl așteaptă două procese penale” (12 martie 1998). Evenimentul zilei. Accesat la 13 iulie 2011.
- ^ a b Rafinăria Petrotel Ploiești - închisă, 27 septembrie 2012, Andrei Chirileasa, Ziarul financiar, accesat la 19 martie 2013
- ^ a b c „Ce afaceri a generat rafinăria Petrotel-Lukoil în 2010” (7 februarie 2011). wall-stret.ro. Accesat la 21 martie 2011.
Legături externe
modificare- Pagina oficială Arhivat în , la Wayback Machine.
- „Rafinăria de la Ploiești a fost ținta principală a «Coloanei a 5-a» a lui Churchill” (11 noiembrie 1998). Evenimentul zilei.
 | Acest articol legat de o corporație, intreprindere sau companie este deocamdată un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |