Petru Fotesco
| Petru Fotescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Balta, Gubernia Podolia, Imperiul Rus |
| Decedat | (86 de ani)[1] Chișinău, Moldova |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Chișinău[1] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus (–) Republica Populară Ucraineană (–) Regatul României (–) Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (–) Moldova (–) |
| Ocupație | politician railway worker[*] mecanic de locomotivă[*] |
| Limbi vorbite | limba rusă |
| Deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești | |
| În funcție – | |
| Premii | Medalia „Secera și Ciocanul”[*] Ordinul Lenin medal «V oznamenovanie 100-letia so dnea rojdenia Vladimira Ilicea Lenina»[*] Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*] Medalia „Pentru vitejie în muncă”[*] Medalia „Veteran al muncii”[*] |
| Partid politic | PCUS |
Modifică date / text  | |
Petru Fotesco (în rusă Пётр Игнатьевич Фотеско, transliterat: Piotr Ignatievici Fotesko; n. , Balta, Gubernia Podolia, Imperiul Rus – d. , Chișinău, Moldova) a fost un mecanic de locomotivă sovietic moldovean care a activat la Depoul de locomotive din Chișinău. În anul 1966 fost distins cu titlul de Erou al muncii socialiste, de asemenea, cu insigna „Feroviar de onoare”.[2]
Biografie
modificareS-a născut la 7 iunie 1913 în orașul Balta, gubernia Podolia (Imperiul Rus), într-o familie de muncitori moldoveni. Din 1918 până în 1940 a locuit în Basarabia, atunci parte a României.
Și-a început cariera în 1928 ca muncitor de ocazie. În 1932, începe să lucreze în transportul feroviar ca mecanic la depozitul de locomotive din Chișinău. După ocupația sovietică a Basarabiei, a început să lucreze ca asistent de locomotivă.
La începutul Războiului Germano-Sovietic, îndeplinea funcția conducerii evacuării materialului rulant în regiunea Rostov. În timpul războiului, a lucrat la construcția liniei de cale ferată Bataisk–Aksai, apoi ca mecanic la un depozit al căii ferate Așgabat din RSS Turkmenă.
După reocuparea Basarabiei, s-a întors la Chișinău la slujba anterioară, ca asistent mecanic de locomotivă. În 1948 a devenit șofer de locomotivă. În 1961 a început să lucreze ca șofer de locomotivă Diesel.
A obținut rezultate deosebit de mari în timpul „planului de șapte ani” (1959-1965), devenind unul dintre cei mai buni mecanici de locomotivă diesel din republică.
Prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 4 august 1966, pentru succesele remarcabile obținute în „îndeplinirea sarcinilor planului de șapte ani în transport, dezvoltarea și reconstrucția tehnică a căilor ferate”, a fost decorat cu titlul de „Erou al Muncii Socialiste” cu prezentarea Ordinului lui Lenin și a medaliei de aur „Secera și Ciocanul”.
În 1968 a devenit pensionar, dar a continuat să lucreze ca mecanic la depoul de locomotive din Chișinău. Numele său a fost inclus în „Cartea de Onoare de Aur a RSS Moldovenești”, precum și în „Cartea de Onoare a Depoului de Locomotive din Chișinău”.
A fost ales deputat al Sovietului Suprem al RSS Moldovenești al convocărilor a VI-a și a VII-a (1963–1971). Ca membru al PCUS, a fost delegat la Congresele IX (1960) și XV (1981) ale Partidului Comunist al RSSM.
A decedat în Chișinău la 16 octombrie 1999, fiind înmormântat la cimitirul armenesc.
Note
modificare- ^ a b c https://warheroes.ru/hero/hero.asp?id=35765 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Малашёнков Е. ru Фотеско Пётр Игнатьевич. Pagina web «Герои страны» (Eroii țării).
Bibliografie
modificare- Музалевский, М. В. Герои Социалистического Труда: биобиблиографический словарь. – Т.1. - РИЦ Кавалер, 2008.
- Герои Социалистического Труда Молдавии / Г. Ф. Савченко, В. И. Царанов.. — Кишинёв: Картя молдовеняскэ, 1984. — 701 с.
- Советская Молдавия--краткая энциклопедия. Глав. ред. Молдавской Сов. энциклопедии, 1982 — Всего страниц: 709.