Petru I al Bulgariei

Petru I al Bulgariei
Seal of Petar I.png
Date personale
Născutanii 910 d.Hr. Modificați la Wikidata
Veliki Preslav, Șumen, Bulgaria Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani) Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
PărințiSimeon I[1]
Maria Sursuvul[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Mihail of Bulgaria[*][[Mihail of Bulgaria (Bulgarian prince)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Maria Lacapena[*][[Maria Lacapena (Empress consort of Peter I of Bulgaria)|​]] Modificați la Wikidata
Copii Plenimir[*][[Plenimir |​]]
Boris al II-lea al Bulgariei[1]
Roman of Bulgaria[*][[Roman of Bulgaria (Bulgarian ruler)|​]][1] Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Țar al Bulgariei Modificați la Wikidata
Domnie –

Petru I (în bulgară Петър I, n. anii 910 d.Hr., Veliki Preslav, Șumen, Bulgaria – d. , Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit) a fost țar al Bulgariei din 27 mai 927 până în 969. A fost fiul lui Simeon I cel Mare (dinastia Krum), din a doua căsătorie a lui Simeon cu Maria, sora lui George Sursuvul sau Sursubul, prim-ministru și regent al Țaratului Bulgar în 927-928.[2][3][4]

BiografieModificare

Petru I s-a născut la începutul secolului al X-lea, dar se pare că unchiul său matern a fost foarte influent la începutul domniei sale. În 913, Petru a vizitat palatul imperial de la Constantinopol împreună cu fratele său mai mare Mihail. Din motive neprecizate, Simeon l-a obligat pe Mihail să devină călugăr și l-a numit pe Petru drept succesorul său.

La scurt timp după încoronarea sa de la 27 mai 927, Petru I al Bulgariei a reînceput războiul cu bizantinii și a atacat Tracia bizantină. În urma acestei demonstrații de forță, Petru I a trimis o misiune diplomatică la Constantinopol, în căutarea păcii. O pace a fost stabilită cu frontierele restaurate la cele definite în tratatele din 897 și 904. Cuceririle lui Simeon în Tracia au fost cedate Imperiului Bizantin, care în schimb a recunoscut controlul bulgar asupra Macedoniei interioare. Petru a cerut și a primit, de asemenea, o mireasă bizantină, pe Maria Lecapena, nepoata lui Roman I Lecapenos, un tribut anual și recunoașterea titlului său de țar și al statutului autocefal al bisericii bulgare. Această pace a durat până în 966.[5]

După ce Maria Lecapena, împărăteasa lui Petru a murit la mijlocul anilor 960, împăratul bizantin Nicefor al II-lea Focas a refuzat să plătească Bulgariei tributul anual în 966, plângându-se de alianța bulgară cu maghiarii și a întreprins o demonstrație de forță la frontiera cu Bulgaria. Nicefor al II-lea nu a lansat un atac direct împotriva Bulgariei, în schimb a trimis un sol prințului kievean Sviatoslav Igorevici pentru a aranja un atac al Rusiei Kievene împotriva Bulgariei, care să fie lansat dinspre nord. Sviatoslav a început cu ușurință o campanie cu o forță uriașă și i-a împins pe bulgari spre Dunăre și a cucerit în 80 de cetăți bulgărești în anul 968. Uimit de succesul aliatului său și suspectând care ar fi de fapt intențiile sale reale, împăratul Nicefor al II-lea s-a grăbit acum să facă pace cu Bulgaria și a aranjat căsătoriile împăraților minori, Vasile al II-lea și Constantin al VIII-lea, cu două prințese bulgare. Doi dintre fiii lui Petru au fost trimiși la Constantinopol în calitate de negociatori și ostatici onorifici. Între timp, Petru a reușit să asigure retragerea forțelor kievene prin provocarea aliaților tradiționali ai Bulgariei, pecenegii, de a ataca Kievul însuși.

În 968, Boris al II-lea, viitorul împărat al Bulgariei, a mers din nou la Constantinopol pentru a negocia o tranzacție de pace cu împăratul Nicefor al II-lea Focas și, aparent, ca ostatic onorific. Acest aranjament urma să pună capăt conflictului dintre Bulgaria și Bizanț, care acum își vor uni forțele împotriva prințului Sviatoslav I de la Kiev, pe care împăratul bizantin îl asmuțise inițial împotriva bulgarilor. În 969, o nouă invazie kieveană a învins bulgarii din nou, iar Petru I a suferit un atac cerebral, ceea ce l-a determinat să abdice și să devină călugăr. A murit la 30 ianuarie 970. În circumstanțe care nu sunt deloc clare, lui Boris al II-lea i-a fost permis să se întoarcă în Bulgaria și să se așeze pe tronul tatălui său.

FamilieModificare

Din căsătoria lui Petru I cu fiica lui Christopher Lekapenos și nepoata lui Roman I Lecapenos, Maria Lakapena (renumită Eirene), Petru I a avut mai mulți copii, printre care: prințul Plenimir, Boris al II-lea, care a ajuns țar al Bulgariei în 969 și Roman I, care a ajuns țar al Bulgariei în 977.

NoteModificare

  1. ^ a b c The Peerage 
  2. ^ John Van Antwerp Fine Jr. (1991). The Early Medieval Balkans: A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century. University of Michigan Press. p. 160. "A doua sa soție a fost sora unui boier proeminent, George Sursuvul.”
  3. ^ Florin Curta (2006). Southeastern Europe in the Middle Ages, 500-1250. Cambridge University Press.
  4. ^ Runciman, A history of the First Bulgarian Empire, p. 179
  5. ^ Fine, pp. 160–161. .

SurseModificare

  • Mosko Moskov, Imennik na bălgarskite hanove (novo tălkuvane), Sofia 1988.
  • Jordan Andreev, Ivan Lazarov, Plamen Pavlov, Koj koj ev srednovekovna Bălgarija, Sofia 1999.
  • John V.A. Fine, Jr., The Early Medieval Balkans, Ann Arbor, 1983.
  • Jordan Andreev, Ivan Lazarov, Plamen Pavlov, Koj koj e v srednovekovna Bălgarija, Sofia 1999.
  • The Bulgarian State in 927-969 : the epoch of Tsar Peter I. Leszka, Mirosław J.,, Marinow, Kirił,, Genova, Lyubomira,, Majer, Marke,, Mękarski, Artur,, Zytka, Michal (ed. First). [Łodź, Poland]. . ISBN 978-8323345459. OCLC 1078891613.