Phalangiotarbida
Falangiotarbidele sunt arahnide fosile care au trăit în perioadele Devonian, Carbonifer și Permian.[1] Până în prezent fosilele acestor arahnide s-au găsit în Europa și America de Nord. Prima fosilă a fost descoperită în depozitele de cărbune din Germania.[2]
| Phalangiotarbida Fosilă: devonian inferior–cisuralian | |
|---|---|
| |
| Goniotarbus angulatus, reconstituire | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Arthropoda |
| Clasă: | Arachnida |
| Ordin: | † Phalangiotarbida Haase, 1890 |
| Familii | |
Modifică text  |
|
Morfologie externă
modificare
Corpul falangiotabidelor este aplatizat. Aspectul extern manifestă asemănări, într-o anumită măsură, cu opilioacarienii contemporani. Corpul este divizat în două regiuni (tagme): prosomă (cefalotorace) și opistosomă (abdomen). Prosoma prezintă formă triunghiulară, median erau așezați trei perechi de ochi fasetați (compuși).[3] Lateral se evidențiază trei șanțuri perpendiculare pe linia mediană.[4][5]
Chelicerele sunt alcătuiți din două articole, ultimul având aspectul unei gheare.[6] Pedipalpii se compun din cele șase articole: coxă, trohanter, femur, patelă, tibie și tars. Din punct de vedere morfologic, pedipalpii arătau ca picioare, dar sunt mai mici. Membrele locomotoare sunt alcătuite din șapte articole: coxă, trohanter, femur, patelă, tibie, bazitars și tars.[4]
Tergitele anterioare ale opistosomei sunt foarte scurte. La unele specii, regiunea posterior-dorsală a opistosomei este acoperită cu o placă unică (fără semne a segmentării). Orificiu anal este situat pe partea dorsală a corpului. Pe partea ventrală a opistosomei erau amplasate trei perechi de stigme, respirația fiind de tip traheală. În rest aceste arahnide sunt slab studiate.[4][7]
Referințe
modificare- ^ Beall, Bret S. (1991-01), „The Writhlington phalangiotarbids: their palaeobiological significance”, Proceedings of the Geologists' Association (în engleză), 102 (3), pp. 161–168, doi:10.1016/S0016-7878(08)80213-1, accesat în 3 iunie 2021 Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ Dunlop, Jason A.; Horrocks, Carl A. (1997-05), „Phalangiotarbid arachnids from the Coal Measures of Lancashire, UK”, Geological Magazine (în engleză), 134 (3), pp. 369–381, doi:10.1017/S0016756897007073, ISSN 0016-7568, accesat în 3 iunie 2021 Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ Shultz, Jeffrey W. (1990-03), „EVOLUTIONARY MORPHOLOGY AND PHYLOGENY OF ARAGHNIDA”, Cladistics (în engleză), 6 (1), pp. 1–38, doi:10.1111/j.1096-0031.1990.tb00523.x, accesat în 3 iunie 2021 Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ a b c Pollitt, Jessica R.; Braddy, Simon J.; Dunlop, Jason (2003-09), The phylogenetic position of the extinct arachnid order Phalangiotarbida Haase, 1890, with reference to the fauna from the Writhlington Geological Nature Reserve (Somerset, UK) (în engleză), Humboldt-Universität Zu Berlin, Humboldt-Universität Zu Berlin, doi:10.18452/21800, accesat în 3 iunie 2021 Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ Dunlop, Jason A. (2010-03), „Geological history and phylogeny of Chelicerata” (PDF), Arthropod Structure & Development (în engleză), 39 (2-3), pp. 124–142, doi:10.1016/j.asd.2010.01.003, accesat în 3 iunie 2021 Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ Dunlop, J.A (2002). Character states and evolution of the chelicerate claws Arhivat în , la Wayback Machine.. In: Toft S, Scharff N (eds) European arachnology 2000. Aarhus: Aarhus University Press, 2002, pp. 345-354. ISBN 87 7934 001 6
- ^ Richardson's guide to the fossil fauna of Mazon Creek (PDF), Charles W. Shabica, Andy Hay, Northeastern Illinois University, , ISBN 0-925065-21-8, OCLC 36430569, accesat în
Bibliografie
modificare- Dunlop, J. A., Penney, D. & Jekel, D. 2020. A summary list of fossil spiders and their relatives. In World Spider Catalog. Natural History Museum Bern, online at http://wsc.nmbe.ch, version 20.5.
- Ten papers on fossil and extant spiders (Araneae) (PDF), Jörg Wunderlich, , ISBN 978-3-931473-16-7, OCLC 980329988, accesat în