Pițigoi de stuf
Pițigoiul de stuf (Panurus biarmicus), numit și pițigoi mustăcios, pițigoi bărbos, pițigoi perciunat, aușel de stuf, aușel bărbos, este o pasăre mică sedentară din familia Panuridae care trăiește în ținuturile joase în marile întinderi de stufăriș din majoritatea țărilor din Europa și Asia.
| Pițigoi de stuf | |
|---|---|
.jpg)
| |
| Mascul adult. | |
.jpg)
| |
| Femelă adultă | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Ordin: | Passeriformes |
| Familie: | Panuridae Des Murs, 1860 |
| Gen: | Panurus Koch, 1816 |
| Specie: | P. biarmicus |
| Nume binomial | |
| Panurus biarmicus (Linnaeus, 1758) | |
| Subspecii | |
|
Panurus biarmicus biarmicus (Linnaeus, 1758) | |
Modifică text  |
|
Descriere
modificareColoritul spatelui este galben-lutos, capul albastru-cenușiu cu două mustăți negre la masculi, ce pornesc de la ochi și de la baza ciocului, însă care lipsesc la femele. Are coada foarte lungă, ciocul conic, cu vârful ascuțit, galben ca lămâia, iar picioarele negre. Talia este mică, cât vrabia, lungimea corpului este de 16-17,5 cm, iar greutatea de 15-21 g. Poate trăi până la 7 ani.
Comportament
modificarePrimăvara și vara se hrănește cu insecte și melcișori; toamna cu semințe de trestie și alte plante acvatice. Cuibul și-l face între câteva fire de stuf sau rogoz la o înălțime de 30-125 cm deasupra apei, în formă de cupă, îngustat la partea superioară; el este construit de ambele sexe din fire de stuf și rogoz uscat, căptușit cu panicule de stuf, câteodată și cu pene. Ouăle, în număr de 4-8 sunt depuse în a doua jumătate a lunii aprilie, ele sunt fusiforme, netede, lucitoare, de colorit smântâniu, cu stropi, liniuțe subțiri și pete extrem de fine, de culoare maro închis, și au o dimensiune medie de 17,4 × 13,7 mm. Incubația durează 10-14 zile. Clocesc alternativ ambele sexe. O pereche poate depune 2-4 ponte pe an.
Puii sunt nidicoli, golași, cu pielea de culoarea cărnii, cu gâtlejul pe laturi roșu-stacojiu aprins; limba neagră, având vârful, marginile și papilele albe; cerul gurii negru, cu negi minusculi, albi, formând două arcuri suprapuse. Puii sunt îngrijiți 12-16 zile de ambii părinți până devin zburători. Pițigoii de stuf în afara perioadei de cuibărit, mai ales iarna, hoinăresc în cârduri după hrană, prin stufării și vegetația uscată acvatică.
Strigătul lor este caracteristic, ping-ping, răsunând asemenea sunetului scos prin ciocnirea a două pietre. În România pițigoiul de stuf este o specie comună în Delta Dunării și în stufăriile întinse din cursul inferior al Dunării și din alte zone ale țării; este prezentă tot timpul anului, iarna în special în sudul și sud-estul României. Populația estimată din România este de 71.000-97.000 de perechi cuibăritoare, doar Rusia are o populație mai mare. În Republica Moldova populează teritorii cu stufărișuri bogate din bălțile Prutului și Nistrului.
Subspecii
modificareSpecia Panurus biarmicus include 3 subspecii: Panurus biarmicus biarmicus, Panurus biarmicus russicus și Panurus biarmicus kosswigi. În România și Republica Moldova trăiește subspecia Panurus biarmicus russicus.[2][3][4][5][6][7]
Galerie
modificare.jpg)
.jpg)
.jpg)
Note
modificare- ^ „Panurus biarmicus”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2013.2. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. . Accesat în .
- ^ Robert Ritter von Dombrowski. Păsările României (Ornis Romaniæ). Descriere sistematică și biologico-geografică, completată, ilustrată și prelucrată. Traducere din limba germană, prelucrare și completare de Profesor Dionisie Linția, Directorul Muzeului Ornitologic din Timișoara. Volumul I. București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1946
- ^ Dimitrie Radu. Păsările în peisajele României. Editura Sport-Turism, București, 1984
- ^ Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Păsările lumii. Editura Albatros, București. 1983
- ^ Matei Tălpeanu, Maria Paspaleva. Aripi deasupra Deltei. Editura Științifică, București, 1973
- ^ Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Texte prezentare: Milca Petrovici. Coordonare științifică: Societatea Ornitologică Română/BirdLife International și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Direcția Biodiversitate. Editura Noi Media Print S.A. în colaborare cu Media & Nature Consulting S.R.L. București, 2015
- ^ Andrei Munteanu, Tudor Cozari, Nicolae Zubcov. Lumea animală a Moldovei. Volumul 3: Păsări. Chișinău, Editura Știința, 2006.
Bibliografie suplimentară
modificare- Panure à moustaches, Panurus biarmicus (Linné, 1758). Cahiers d’Habitat « Oiseaux » Fiche projet. Ministère de l'Écologie, de l'Énergie, du. Développement durable et de l'Aménagement du territoire (MEEDDAT) - Muséum National d’Histoire Naturelle (MNHN)
- Colin J. Bibby. Studies of west Palearctic birds, 186. Bearded Tit. British Birds, Volume 76, Number 12, December 1983 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Javier Blasco-Zumeta & Gerd-Michael Heinze. Bearded Reedling (Panurus biarmicus). Ibercaja Aula en Red. Arhivat în , la Wayback Machine.
- Calamophilus biarmicus Bearded reedling. În Henry Eeles Dresser. A history of the birds of Europe : including all the species inhabiting the western palaearctic region. Volume 3. London 1871.
Legături externe
modificare
- Pițigoi de stuf Panurus biarmicus. Societatea Ornitologică Română (SOR) Arhivat în , la Wayback Machine.
- Bearded Reedling (Panurus biarmicus). HBW Alive
- Bearded parrotbill (Panurus biarmicus). ARKive. Arhivat în , la Wayback Machine. Imagini, video.
- Panure à moustaches Panurus biarmicus. Oiseaux.net