Pierdut în timp

Pierdut în timp sau Corăbiile timpului (engleză The Time Ships) este un roman științifico-fantastic al scriitorului britanic Stephen Baxter. A apărut prima dată în 1995 la editura HarperCollins. În limba română a apărut la Editura Nemira, în Colecția Nautilus nr. 160 și 164, traducerea romanului fiind realizată de Cătălin Teniță. Primul volum, Pierdut în timp, conține primele trei capitole (denumite cărți) ale romanului original The Time Ships, iar al doilea volum, Corăbiile timpului, conține ultimele patru capitole (denumite cărți). A câștigat Premiul BSFA pentru cel mai bun roman, 1995,^[2] Premiul John W. Campbell, 1996,^[3] Premiul Philip K. Dick, 1996^[3] și a fost nominalizat la premiile Hugo, Locus, Clarke și British Fantasy în 1996.^[3] Romanul este o continuare autorizată a romanului lui H. G. Wells, Mașina timpului (1895).^[4]

Prezentare

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

După evenimentele prezentate în Mașina timpului, Călătorul în Timp (numele său, Moses, apare în roman, dar aplicat sinelui său mai tânăr) se pregătește în 1891 să se întoarcă în anul 802.701 ca să o salveze pe Weena, un eloi care a murit în foc împreună cu morlocii. El dezvăluie că dispozitivul din cuarț al mașinii timpului este sufocat de o substanță radioactivă pe care o numește plattnerită în cinstea binefăcătorul misterios care i-a dat proba să o studieze cu douăzeci de ani mai devreme, în 1871.

Călătorul în Timp pleacă în viitor și se oprește în anul 657.208 atunci când observă că cerul în timpul zilei este permanent întunecat. Odată sosit este răpit de morloci mai avansați din punct de vedere cultural decât cei pe care i-a întâlnit înainte (în romanul lui Wells). Unul dintre numerele lor, Nebogipfel (numele unui personaj al lui Wells din Cronica Argonauților) îi explică că lupta dintre eloi și morloci nu a avut loc niciodată datorită publicării de către Scriitor a povestirii care a devenit Mașina timpului. Cronologia pe care a căutat-o îi este inaccesibilă acum. Morolocii acestei lumi alternative au construit o sferă Dyson în jurul sistemului solar interior și folosesc energia Soarelui pentru a o alimenta. Oamenii, așa cum Călătorul în Timp îi cunoaște, trăiesc pe suprafața interioară a Sferei, în timp ce morlocii trăiesc pe cochilia exterioară. Călătorul în timp îl convinge pe Nebogipfel că îl va ajuta să înțeleagă mecanismul de acționare a mașinii timpului dacă morlocii îl vor ajuta să se întoarcă de unde a venit.

Referințe la alte lucrări ale lui H.G. Wells

Romanul lui Stephen Baxter are referințe nu numai la evenimentele din Mașina Timpului, dar și la o serie de alte lucrări ale lui H.G. Wells:

Numele Gottfried Plattner, folosit pentru a boteza plattnerita (substanța folosită la călătoria în timp) apare în The Country of the Blind and Other Stories, colecție scrisă de Wells între 1894 și 1909, prima oară publicată în 1911. Noul Gottfried Plattner este un profesor care se trezește proiectat într-o altă dimensiune după ce a suferit un accident în timpul analizei unei "pudre verzi" ciudate.
Nebogipfel, numele morlocului care însoțește Călătorul în Timp, provine din povestirea lui Wells "The Chronic Argonauts" ("Cronica Argonauților", 1888). Această poveste este adesea văzută ca o versiune timpurie a Mașinii Timpului (1895). În această povestire, dr. Moeses Nebogipfel este un om de știință care studiază călătoria în timp. Numele Moeses este folosit și în cartea lui Baxter (pentru a denumi versiunea mai tânără a eroului).
Energia nucleară nu este rezultatul uraniului, dar este produsul unei substanțe denumite carolinium. Acesta permite producerea de plattnerită, dar și de bombe nucleare. Spre deosebire de bombele-A, bombele din carolinum continuă să explodeze ani de zile. Numele carolinium și proprietatea sa de a exploda continuu sunt preluate din romanul Lumea eliberată (The World Set Free, 1914).
Extratereștrii întâlniți aproape de sfârșitul cărții sunt descriși ca având un corp circular, tentacule pe fiecare parte și un fel de cioc ca gură; aceștia seamănă cu marțienii din Războiul lumilor (1898).
Spre sfârșitul cărții, atunci când Călătorul în Timp își găsește propriul corp, autorul descrie evenimentul în același mod ca în povestirea Under the Knife (1896) în care naratorul se întoarce în corp după o experiență aproape de moarte.

Premii

Premiul British Science Fiction - câștigat, 1995^[2]
Premiul Memorial John W. Campbell - câștigat, 1996^[3]
Premiul Philip K. Dick - câștigat, 1996^[3]
Premiul British Fantasy - nominalizare, 1996^[3]
Premiul Arthur C. Clarke - nominalizare, 1996^[3]
Premiul Hugo - nominalizare, 1996^[3]
Premiul Locus - nominalizare, 1996^[3]
Premiul Kurd-Laßwitz - câștigat, 1996
Premio Gigamesh - câștigat, 1997
Premiul Seiun - câștigat, 1999

Traduceri în limba română

Pierdut în timp, Editura Nemira, Colecția Nautilus, București 1999, traducere: Cătălin Teniță, OCLC: 895707988
Corăbiile timpului, Editura Nemira, Colecția Nautilus, București 1999, traducere: Cătălin Teniță

Cuprins

I. Pierdut în timp

Prolog
Cartea I - Noaptea cea neagră

Călătoria în timp
O nouă viziune
În întuneric
Noaptea cea Neagră
Puțul
Întâlnirea mea cu Morlocii
Cușca de Lumină
Un vizitator
Revelații și mustrări
Convorbire cu un Morloc
Eliberat din Cușcă
Morlocii Sferei
Cum trăiau Morlocii
Construcții și divergențe
Viața și moartea la Morloci
Decizie și plecare
Interiorul
Noii Eloi
Cum am traversat spațiul interplanetar
Relatarea mea despre viitorul îndepărtat
Pe Dealul Richmond
Rotații și decepții

Cartea a II-a - Paradox

Argonauții temporali
Acasă
Moses
Experimentul
Sinceritate și îndoială
Convingere și scepticism
Leviathanul Lord Raglan
Reîntâlnire cu vechi cunoștințe
În timp

Cartea a III-a - Războiul cu germanii

O nouă viziune a Richmondului
Un drum cu trenul
Londra la război
Casa din Queen's Gate Terrace
Interpretarea Lumilor Multiple
Hyde Park
Trăncănitoarea
Culmile Viitorului
Colegiul Imperial
Profesorul Gödel
Noua Ordine Mondială
Asaltul german asupra Londrei
Bombardamentul
Rota-mina
Cronomobilul
Cădere în timp

II. Corăbiile timpului

Introducere - Observatorul
Cartea a IV-a - Marea Paleocenului

Diatrymagigantica
Marea Paleocenului
Cum am supraviețuit
Boală și recuperare
Furtuna
Inimă și trup
Crocodilul gigant Pristchampus
Tabăra
Forța expediționară temporală
Apariția
Bomba
Rezultatul exploziei
Istorisirea lui Bond
Supraviețuitori
O nouă așezare
Întemeierea primei Londre
Copii și descendenți
Sărbătoarea, și după...
Lumini în văzduh
Orașul orbital
Stări de instabilitate
Abandon și sosire

Cartea a V-a - Albul pământ

Detenția
Experimente și reflecții
Constructorul Universal
Camera de biliard
Albul Pământ
Generatorul de multiplicitate
Moștenitorii mecanici ai omului
O propunere
Opțiuni și Introspecții
Preparative
Salt în Viitor
Corabia

Cartea a VI-a - Corăbiile timpului

Plecarea
Destrămarea Pământului
Hotarul Spațiului și Timpului
Motoarele de nonlinearitate
Viziunea finală
Triumful Minții
Emergența
Un cerc se închide

Cartea a VII-a - Ziua 292 495 940

Valea Tamisei
O plimbare
În beznă

Epilog

Vezi și

Note

^ Pierdut în timp, worldcat.org
^ ^a ^b „1995 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în 15 mai 2009.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ „1996 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în 15 mai 2009.
^ H.G. Wells' The War of the Worlds spawns novel sequel after 118 years, independent.co.uk

Legături externe

The Time Ships la Worlds Without End
en Istoria publicării lucrării Pierdut în timp la Internet Speculative Fiction Database

[1] Pierdut în timp, worldcat.org

[WWE-1995-2] „1995 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în 15 mai 2009.

[WWE-1996-3] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ „1996 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în 15 mai 2009.

[4] H.G. Wells' The War of the Worlds spawns novel sequel after 118 years, independent.co.uk

[1]

[2]

[3]

[4]