Wikipedia

Pierre Gascar

scriitor francez
Pierre Gascar
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Lons-le-Saunier, Franche-Comté⁠(d), Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
scenarist
critic literar[*]​
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4][6] Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeLes Bêtes[*][[Les Bêtes |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
prix Prince-Pierre-de-Monaco[*][[prix Prince-Pierre-de-Monaco (multi-award by the Prince Pierre Foundation)|​]]
grand prix de littérature de l'Académie française[*][[grand prix de littérature de l'Académie française (French literary award)|​]]
grand prix de littérature de la SGDL[*][[grand prix de littérature de la SGDL (French annual literary award)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Pierre Fournier (n. , Paris, Franța – d. , Lons-le-Saunier, Franche-Comté⁠(d), Franța), cunoscut mai bine după pseudonimul Pierre Gascar, a fost un scriitor francez, jurnalist, critic literar, eseist și scenarist care a câștigat Premiul Goncourt în 1953 pentru romanul Les Bêtes.

Biografie

modificare

Născut la Paris în 1916 într-o familie de muncitori, Pierre Gascar a trăit o parte din copilărie în Périgord după ce mama sa a fost internată. Copilăria sa tulburată îl va inspira mai târziu să scrie La Graine și Meilleur de la Vie. Revenit la Paris după terminarea liceului, s-a implicat în politica de stânga și a început să se asocieze cu scriitori. Întemnițarea sa într-un stalag german în timpul celui de-al doilea război mondial i-a influențat puternic scrisul în acea perioadă. În Le temps des Morts, Gascar povestește timpul petrecut lucrând ca gropar la lagărul de prizonieri Rava-Ruska din Ucraina, timp în care a fost recrutat pentru a găsi evreii care se ascundeau în zonă.

Gascar a devenit jurnalist după sfârșitul războiului. În 1953, după ce a câștigat Premiul Goncourt pentru Les Bêtes și Le temps des morts, a decis să se dedice în întregime operei sale literare. Scrierea sa, caracterizată printr-o explorare a relației dintre plante, animale și oameni, a început să câștige o mai mare apreciere din partea publicului larg. A început să scrie biografii, concentrându-se pe personalități în care a recunoscut părți din sine, cum ar fi setea de cunoaștere, independența și sentimentele sale de neliniște. Printre persoanele despre care a scris s-au numărat Humboldt, Buffon și Bernard Palissy. În afară de opera sa biografică, a început să scrie studii despre natură, adoptând o abordare poetică și filosofică. Principalele lucrări de acest gen includ Le présage, Les sources și Le règne végétal.

Scenariul filmului lui Georges Franju Les Yeux sans visage (1960) a fost în mare parte scris de Gascar. Alte lucrări includ piese de teatru, în special Les pas perdus, cărți ilustrate și prefațe.

După ce a câștigat Marele Premiu al Academiei Franceze, a câștigat Premiul Roger Caillois în 1994. Gascar a împărtășit fascinația lui Caillois pentru lumea naturală, păstrând totuși un accent ferm asupra relației sale cu societatea umană.

A murit în 1997. Majoritatea lucrărilor sale au fost publicate de Éditions Gallimard.

Lucrări

modificare

Note

modificare
  1. ^ a b Pierre Gascar, Brockhaus Enzyklopädie 
  2. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  3. ^ a b Pierre Gascar, Munzinger Personen, accesat în  
  4. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b Pierre Gascar, Opća i nacionalna enciklopedija 
  6. ^ Czech National Authority Database, accesat în  


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pierre_Gascar&oldid=15610102