Pierre de Polignac
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Hennebont, zona de apărare și securitate Vest⁠(d), Franța[4] Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Neuilly-sur-Seine, Région parisienne, Franța Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata
PărințiMaxence Melchior de Polignac[*][[Maxence Melchior de Polignac ((1857-1936))|​]]
Suzanne de La Torre y Mier[*][[Suzanne de La Torre y Mier (2 Sep 1858 -)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPrințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois (din ) Modificați la Wikidata
CopiiAntoinette de Monaco[*][[Antoinette de Monaco (Monegasque princess (1920-2011))|​]]
Rainier al III-lea de Monaco[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța
 Monaco Modificați la Wikidata
Ocupațieoficialitate sportivă[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Premiiordre de Saint-Charles[*][[ordre de Saint-Charles (Monegasque order of merit)|​]]
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*]  Modificați la Wikidata

Prințul Pierre de Monaco, Duce de Valentinois (franceză Duc de Valentinois; 24 octombrie 189510 noiembrie 1964) a fost tatăl Prințului Rainier al III-lea de Monaco. A fost promotor al artei, muzicii și literaturii în Monaco și a fost șeful delegației țării sale la UNESCO și la Comitetul Internațional Olimpic.

Biografie modificare

Născut la castelul Kerscamp, Hennebont, Morbihan, Franța, și a fost botezat Pierre Marie Xavier Raphaël Antoine Melchior de Polignac. A fost al patrulea fiu și cel mai mic copil al contelui Maxence Melchior Edouard Marie Louis de Polignac (1857–1936) și a soției sale de origine mexicană cu care s-a căsătorit la Paris în 1881, Susana Mariana Estefanía Francisca de Paula del Corazón de Jesús de la Torre y Mier (1858–1913).[7]

Căsătorie modificare

S-a căsătorit civil la 19 martie și religios la 20 martie 1920 la Monaco cu Prințesa Charlotte de Monaco (născută Charlotte Louise Juliette Louvet), fiica nelegitimă dar adoptată a Prințului Louis al II-lea de Monaco cu Marie Juliette Louvet.[8]

Pierre de Polignac, membru al unei ramurii a unei dintre cele mai renumite familii ducale din Franța,[9] nobili din secolul al XII-lea, duci din 1780, un descendent al favoritei reginei Maria Antoaneta, Yolande de Polatron, ducesă de Polignac), el și-a schimbat numele și blazonul în cele ale Casei Grimaldi, cu o zi înainte de nuntă.[8] A devenit supus al Prințului de Monaco la 29 februarie 1920.[8] Începând cu ziua când a avut loc căsătoria religioasă curtea din Monaco s-a referit la el ca Duce de Valentinois.

Porivit scriitorului britanic și prieten al Prințului, căsătoria nefericită a Prințului Pierre a fost complicată de homosexualitatea lui și de aventurile ei.[10] La jumătatea anilor 1920 cuplul s-a separat neoficial, Prințul Pierre locuind în apartamentul său din Paris și la o moșie situată în apropierea orașului.[11]

Prințul Pierre și Prințesa Charlotte s-au separat juridic la 20 martie 1930 la Paris și au divorțat prin ordonanța dată de Prințul Louis al II-lea la 18 februarie 1933. Divorțul a fost confirmat de un tribunal din Paris în decembrie în același an.[8][12] Interdicția de a intra în Monaco a fost ridicată în aprilie 1933 și ulterior Prințul Pierre a primit o alocație de 500.000 de franci pe an.[13][14]

El și soția lui au avut doi copii:[8]

Prințul Pierre a murit la 10 noiembrie 1964, de cancer, la spitalul american Neuilly-sur-Seine, Paris, Franța.

Note modificare

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Pierre de Polignac, Prince of Valentinois, The Peerage, accesat în  
  3. ^ a b Pierre de Polignac de Valentinois, Genealogics 
  4. ^ http://chateau-fort-manoir-chateau.eu/chateaux-morbihan-chateau-a-hennebont-chateau-de-kerscamp.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Olympedia, accesat în  
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ Mother's full name cited in Revue des questions héraldiques, archéologiques et historiques (Conseil héraldique de France, 1905), 48
  8. ^ a b c d e Velde, Francois. The Succession Crisis of 1918. Heraldica.org. Retrieved 19 June 2010.
  9. ^ Other (non-Peer) Duchies, accessed 11 septembrie 2012
  10. ^ Michael Bloch, James Lees-Milne: The Life (John Murray, 2009), p. ??
  11. ^ „Monaco again in an Uproar”. New York Times. . Accesat în . 
  12. ^ "Revue Critique de Droit International Privé", 1934, Volume 29, page 504
  13. ^ „Monaco Ruler in Accord”. New York Times. . Accesat în . 
  14. ^ „Monaco Disputed oin Annuity Figure”. New York Times. . Accesat în .