Piesă neterminată pentru pianină mecanică
| Piesă neterminată pentru pianină mecanică | |
| 'Неоконченная пьеса для механического пианино' | |
 Afișul filmului | |
| Titlu original | Неоконченная пьеса для механического пианино |
|---|---|
| Gen | dramă |
| Regizor | Nikita Mihalkov |
| Scenarist | Nikita Mihalkov Aleksandr Adabașian |
| Bazat pe | Bezotțovșciina[*] (de Anton Cehov)  |
| Studio | Mosfilm |
| Director de imagine | Pavel Lebeșev |
| Sunet | Valentin Bobrovski |
| Muzica | Eduard Artemiev |
| Scenografie | Aleksandr Adabașian Aleksandr Samulekin |
| Distribuție | Aleksandr Kaliaghin Elena Solovei Evghenia Glușenko |
| Premiera | 5 septembrie 1977 |
| Premiera în România | |
| Durata | 98 min. |
| Țara |  Uniunea Sovietică |
| Locul acțiunii | Rusia |
| Limba originală | rusă |
| Disponibil în română | subtitrat |
| Prezență online | |
|
Pagina Cinemagia | |
Modifică date / text  | |
Piesă neterminată pentru pianină mecanică (în rusă Неоконченная пьеса для механического пианино) este un film sovietic din anul 1977, regizat de Nikita Mihalkov și vag inspirat din piesa de teatru „Platonov” și din povestirile „Orfan de tată”, „La conac”, „Profesorul de literatură”, „Trei ani” și „Viața mea” ale lui Anton Cehov. Rolurile principale sunt interpretate de Aleksandr Kaliaghin, Elena Solovei și Evghenia Glușenko.
Rezumat
modificare
În perioada verii, la conacul Annei Petrovna Voinițeva (văduvă de general) se adună mai mulți oaspeți: dr. Trilețki, domnul Petrin (creditorul gazdei), Porfiri Semionovici Glagoliev (un admirator al Annei Petrovna), vecinii din familia Platonov - Mihail Vasilievici și soția sa Sașa, un alt vecin, Pavel Petrovici Șcerbuk împreună cu fiicele și nepotul Petecika. Printre invitați se află și fiul vitreg al Annei Petrovna, Serghei Voinițev, cu soția lui Sofia, în care Mihail Platonov își regăsește o mai veche iubire.
Invitații se distrează: mănâncă, beau, dansează, joacă jocuri de societate... Doar Platonov încearcă periodic să realizeze o conversație despre insignifianța fiecărei ființe umane.
Noaptea, în timpul lansării artificiilor, Mihail Vasilievici poartă o discuție cu Sofia în care-și reafirmă dragostea pentru ea. Femeia îl anunță că intenționează să-și părăsească soțul pentru a începe o viață nouă cu Platonov. Dar Mihail Vasilievici nu este pregătit pentru o astfel de schimbare în viața sa. Având gânduri confuze, el se aruncă de pe o stâncă în râu, dar cade în apă mică. Acolo este găsit de soția sa care-i spune cu lacrimi în ochi lui Platonov că îl iubește.
În finalul filmului toate personajele încep noua zi cu fericire.
Distribuție
modificare- Aleksandr Kaliaghin – Mihail Vasilievici Platonov
- Elena Solovei – Sofia Egorovna Voinițeva
- Evghenia Glușenko – Sașenka Platonova
- Antonina Șuranova – Anna Petrovna Voinițeva
- Iuri Bogatiriov – Serghei Pavlovici Voinițev
- Oleg Tabakov – Pavel Petrovici Șcerbuk
- Nikolai Pastuhov – Porfiri Semionovici Glagoliev
- Pavel Kadocinikov – Ivan Ivanovici Trilețki
- Nikita Mihalkov – Nikolai Ivanovici Trilețki
- Anatoli Romașin – Gherasim Kuzmici Petrin
- Natalia Nazarova – Verocika
- Xenia Minina – Lizocika
- Serghei Nikonenko – Iakov
- Serghei Guriev – Petecika
Coloana sonoră
modificarePiesele muzicale din film provin din compozițiile lui:
- Gaetano Donizetti: Elixirul dragostei, actul II, O lacrimă furată (Una furtiva lagrima), interpretată de Jussi Björling
- Franz Liszt: Rapsodia Ungară nr. 2, adaptată pentru pianină mecanică
Lansare
modificareA fost lansat în anul 1977 și a avut parte de succes comercial, fiind vizionat de 5,8 milioane de spectatori în cinematografele din Uniunea Sovietică.[1]
Recepție
modificareCriticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: „Platonov, animat cândva de idealuri generoase, o reîntâlnește, după 15 ani, pe Sofia, cu nostalgia primei iubiri studențești. După ce-și clamează, într-o sindrofie, revolta și setea de a se smulge din lâncezeală, se aruncă, sinucigaș, într-un râu care nu-i ajunge nici până la genunchi. „Platonov” văzut de Mihalkov, care schimbă finalul cehovian: nu sinucidere, ci meschină farsă. Strălucită creație a lui Kaliaghin.” [2]
Premii
modificare- Festivalul Internațional de Film de la Cartagena (1977) - Premiul special al juriului - A. Kaliaghin
- Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian (1977) - Premiul „Scoica de Aur”
- Festivalul Internațional de Film de la Belgrad (1978) - Marele Premiu al Uniunii Artiștilor de Film și Televiziune din Iugoslavia
- Festivalul Internațional de Film de la Chicago (1978) - Premiul „Golden Hugo”
- Premiul „David Donatello” (1978)
Note
modificare- ^ ru Александр Викторович Федоров [Aleksandr Viktorovici Fedorov] (), Статистические данные посещаемости советских фильмов: 1950–1990 [Date statistice privind vizionarea filmelor sovietice: 1950–1990] (PDF), Moscova: ОД «Информация для всех», p. 42, accesat în
- ^ Tudor Caranfil - „Dicționar universal de filme” (Ed. Litera, București, 2008)
Legături externe
modificareVezi și
modificare