Pietro Badoglio
| Pietro Badoglio | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Pietro Badoglio  |
| Născut | [1][2][3][4][5][6][7][8][9][10] Grazzano Badoglio, Italia[11][10][12] |
| Decedat | (85 de ani)[1][2][3][4][5][6][7][8][10] Grazzano Badoglio, Italia[11][10] |
| Naționalitate | Italian |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Italia.svg){kind=small} Regatul Italiei |
| Ocupație | politician diplomat personal militar[*] |
| Al 41-lea Prim ministru al Italiei | |
| În funcție 25 iulie 1943 – 18 iunie 1944 | |
| Monarh | Victor Emmanuel al III-lea |
| Precedat de | Benito Mussolini |
| Succedat de | Ivanoe Bonomi |
| Premii | Order of the Most Holy Annunciation[*] Ordinul Militar al Italiei[*] Order of Saints Maurice and Lazarus[*] Ordinul Coroana Italiei[*] Colonial Order of the Star of Italy[*] Medal of Military Valour[*] Ordinul Sfântului Mormânt |
| Partid politic | Niciunul (guvern militar provizoriu) |
Modifică date / text  | |
Pietro Badoglio, Primul Duce de Addis Abeba, Primul Marchiz de Sabotino (n. ,[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10] Grazzano Badoglio, Italia[11][10][12] – d. ,[1][2][3][4][5][6][7][8][10] Grazzano Badoglio, Italia[11][10]) a fost un politician și ofițer italian. A fost membru al Partidului Național Fascist și a comandat armatele din țara sa în timpul dictaturii lui Benito Mussolini în al Doilea Război Italo-Abisinian; eforturile sale au dus la înnobilarea sa cu titlul de duce de Addis Abeba.
La 24 iulie 1943, după ce Italia a suferit mai multe înfrângeri în al Doilea Război Mondial, Mussolini a convocat Marele Consiliu Fascist, care a adoptat o moțiune de cenzură față de Mussolini. A doua zi, Il Duce a fost înlăturat de la guvernare de regele Victor Emmanuel al III-lea și arestat, iar Badoglio a fost numit prim ministru. În Italia domnea confuzia, iar el a semnat armistițiul cu Aliații. Când acesta a fost făcut public, Italia a fost aruncată în haos. A izbucnit un război civil, fasciștii luptând împotriva partizanilor. Regele și Badoglio au părăsit Roma lăsând armata italiană fără vreun ordin.
În cele din urmă, la 13 octombrie, la Brindisi, Badoglio a anunțat declarația de război a Italiei față de Germania Nazistă. Badoglio nu a rămas însă multă vreme prim ministru, întrucât noii aliați ai Italiei doreau în fruntea guvernului o persoană fără trecut fascist. În iunie 1944, Badoglio a fost înlocuit de Ivanoe Bonomi de la Partidul Democrat al Muncii.
NoteModificare
- ^ a b c d „Pietro Badoglio”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Pietro Badoglio, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Pietro Badoglio, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Pietro Badoglio, Find a Grave, accesat în
- ^ a b c d Pietro Badoglio, Munzinger-Archiv, accesat în
- ^ a b c d Pietro Badoglio, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b c d Pietro Badoglio, Store norske leksikon
- ^ a b Pietro Badoglio, Roglo
- ^ a b c d e f g h Archivio Storico Ricordi, accesat în
- ^ a b c d „Pietro Badoglio”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Archivio Storico Ricordi