Pitar

Pitarul era un dregător în țările românești, însărcinat cu aprovizionarea cu pâine a curții domnești. El pregătea pâinea pentru domn și pentru slujitorii sau ostașii cu rație zilnică de pâine. În secolul al XVII-lea a devenit membru al sfatului.

Prima mențiune documentară a pitarului datează din 22 mai 1476, în principatul Moldovei, iar în Țara Românească din 25 aprilie 1489.

Bibliografie

• Ovid Sachelarie; Nicolae Stoicescu (coord.), Instituții feudale din țările române. Dicționar, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1988
• Costin Scorpan, Istoria României. Enciclopedie, Editura Nemira, București, 1997 ISBN 973-569-180-9