Plângerile lui Ieremia
Cartea Plângerilor este una dintre cele 39 de cărți ce alcătuiesc Vechiul Testament. În ceea ce privește canonul creștin, ea se regăsește printre cărțile profetice, mai exact între Cartea lui Ieremia și Cartea lui Ezechel, special pentru că tradiția iudeo-creștină consideră că aceasta culegere de lamentații aparține profetului Ieremia. În ceea ce privește canonul ebraic, Cartea Plângerilor, împreună cu Cântarea Cântărilor, Cartea Rut, Eclesiastul și Estera, fac parte dintr-o colecție de cinci cărți biblice cunoscută sub numele de "Cele 5 Suluri" sau cele "Cinci Megillot", care împreună cu alte cărți formează Ketuvim (Scrierile).
În ceea ce privește modul de aranjare a cărților biblice, indiferent de canon - creștin sau iudeo-mozaic -, aceasta nu a fost făcută îm mod aleatoriu, ci în baza unei logici teologice. Limitându-ne strict la Cartea Plângerilor putem observa că din perspectiva creștină poezia nu putea fi separată de Cartea Ieremia, care are ca autor moral pe profetul Ieremia, unul dintre profeții "plângăcioși." El scrie cel puțin o poezie de jale în memoria unui rege iudaic (2Cr. 35:25), plânge căderea Ierusalimului (e.g. Ier. 4-6; 9:1), până și destinul de profet și-l deplânge (Ier. 20:7fff). În ceea ce privește canonul ebraic sau Textul Masoretic (MT) Cartea Plângerilor este așezată între o carte care vorbește despre vanitatea și deșertăciunea vieții terestre (Eclesiastul) și una care descrie intervenția Divinității în viața ființei umane (Estera). Cu alte cuvinte, când privești la evenimentele ce te însoțesc zilnic (Eclesiatul), e normal să devii disperat, depresiv și să plângi (Cartea Plângerilor), însă viața nu se limitează la aparențe sau presupuneri, pentru că ea este guvernata de Divinitate (Estera).
