Plămânărică

specie de plante

Plămânărică (Pulmonaria officinalis) este o plantă erbacee, perenă din familia Boraginaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: mierea ursului, țâța oii, albăstrea, cuscrișor, sudoare, tutun de pădure.[1]

Plămânărică
Illustration Pulmonaria officinalis0.jpg
Pulmonaria officinalis
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Lamiales
Familie: Boraginaceae
Specie: Pulmonaria
Nume binomial
Pulmonaria officinalis
L, 1753

DescriereModificare

Specie ierboasă perenă, înaltă de 15–25 cm, erectă, cu peri asprii, cu rizom orizontal și flori roșii, violete și arareori albe. Este răspândită în mod frecvent prin pădurile de foioase din zona de câmpie și până în cea montană inferioară, în stejărișuri și făgete.[2]

În scopuri medicinale se recoltează în perioada înfloririi, atât frunzele bazale fără pețiol, cât și tulpinile. Recoltarea se face în funcție de dezvoltarea plantei; primăvara începând din luna martie și până în mai; vara și la începutul toamnei.[1]

Componenți principaliModificare

Spanozoide, alantoină, mucilagii, acid silicic, tanoizi, derivați polifenolici, flobafene, polioze, acizi (stearic, palmitic și miristic), fitosterine, săruri minerale bogate în magneziu, caroten și vitamina C.[3]

 
Plămânărică (inflorescenţă)

ProprietățiModificare

- diuretic și reconstituant datorită aportului de magneziu și vitamina C
- emolient și antiinflamator
- analgetic și cicatrizant
- antidiareic
- expectorant și antispastic bronșic

IndicațiiModificare

În bronșite, laringite, afecțiuni ale rinichilor, în bolile căilor respiratorii (ușurează expectorația, calmează tusea și răgușala), ulcer gastric și duodenal, în bolile reno-vezicale, în diaree, în ulcer gastric.[1]

NoteModificare

  1. ^ a b c Terapie naturistă pag 199-200, Ecterina D, Răducanu D. Ed. Științifică, București 1992
  2. ^ Selene - Plante medicinale - Plămânărica
  3. ^ Remedii naturiste