Plastidele sunt organite celulare caracteristice celulelor vegetale care se regăsesc în citoplasmă.[1] Acestea pot avea formă ovală, cilindrică sau lenticulară. Sunt auto-divizibile. Plastidele sunt considerate a fi cianobacterii endosimbiotice,[2] iar cel mai probabil endosimbioza a devenit permanentă prin intermediul unui cianobiont.[3]

Celule vegetale în care se pot observa cloroplaste

Totalitatea plastidelor dintr-o celulă formează plastidomul celular.

Plastide fotosintetizatoare

modificare

Cloroplastele

modificare

Sunt organite celulare specializate pentru realizarea fotosintezei.

Potențialul lor fotosintetic este conferit de prezenta pigmenților verzi (pigmenții clorofilieni), singurii pigmenți capabili de conversie a energiei luminoase în energie chimică.

Cloroplastele algelor se numesc cromatofori.

Structura cloroplastelor

modificare

Cloroplastele au un plan unitar de organite. Ele au trei componente structurale-funcționale:

Învelișul
Este format din două membrane lipido-proteice. Membrana internă prezintă pliuri, iar cea externă este netedă.
Stroma
Este sediul reacțiilor ce au loc în timpul fazei de întuneric. Cuprinde un întreg aparat genetic, constituit din molecule de ADN, ARN, ribozomi,enzime și alți factori implicați în replicarea, transcrierea și traducerea informației genetice. Aparatul genetic plastidial este de tip bacterian.
Sistemul tilacoidal
Este cea mai importantă componentă a cloroplastului constituit din vezicule aplatizate numite tilacoide. Tilacoidele sunt asociate și ordonate unul peste altul sub forma unor fisuri cilindrice numite grane. Granele sunt interconectate printr-un sistem de tuburi numite tilacoide stomatice care formează zonele intergranale.

Rolul și importanța cloroplastelor

modificare

Transformă energia solară în energie chimică, având rol indispensabil în fotosinteză.

Plastide nefotosintetizatoare

modificare

Cromoplaste

modificare

Cromoplastele conțin pigmenți carotenoizi. Ele au un rol ecologic.

Leucoplaste

modificare

Au rol în depozitarea unor substanțe de rezervă. Ele pot fi:

  1. amiloplaste (depozitează amidon);
  2. proteoplaste (depozitează proteine);
  3. oleoplaste (depozitează uleiuri-exemplu: uleiurile volatile);
  4. lipidoplaste (depozitează lipide).

Rolul și importanța plastidelor nefotosintetizatoare

modificare
  • Dau celulelor și țesuturilor respective culori specifice;
  • Depozitarea unor substanțe de rezervă.
  1. ^ Sato N (). „Origin and Evolution of Plastids: Genomic View on the Unification and Diversity of Plastids”. În Wise RR, Hoober JK. The Structure and Function of Plastids. Advances in Photosynthesis and Respiration. 23. Springer Netherlands. pp. 75–102. doi:10.1007/978-1-4020-4061-0_4. ISBN 978-1-4020-4060-3. 
  2. ^ Moore KR, Magnabosco C, Momper L, Gold DA, Bosak T, Fournier GP (). „An Expanded Ribosomal Phylogeny of Cyanobacteria Supports a Deep Placement of Plastids”. Frontiers in Microbiology (în engleză). 10: 1612. doi:10.3389/fmicb.2019.01612. PMC 6640209 . PMID 31354692. 
  3. ^ Vries, Jan de; Gould, Sven B. (). „The monoplastidic bottleneck in algae and plant evolution”. Journal of Cell Science (în engleză). 131 (2): jcs203414. doi:10.1242/jcs.203414 . ISSN 0021-9533. PMID 28893840.