Plesiosaurus

(Redirecționat de la Plesiozaur)

Plesiosaurus (greacă: πλησιος/plesios, „aproape de” + σαυρος/sauros, „șopârlă”) este un gen extinct de mari reptile marine sauropterygian, care a trăit în prima parte a Jurasicului și este cunoscut după scheletele aproape complete descoperite în Anglia. Se distinge prin capul mic, gâtul lung și subțire, corpul larg asemănător cu țestoasele, coada scurtă și două perechi de aripioare mari, alungite. El dă numele ordinului Plesiosauria, din care este un membru primitiv și tipic. Conține o singură specie, specia tip fiind Plesiosaurus dolichodeirus. Alte specii odată atribuite acestui gen, inclusiv P. brachypterygius, P. guilielmiiperatoris și P. tournemirensis au fost reasignate unor genuri noi, cum ar fi: Hydrorion, Seeleyosaurus și Occitanosaurus.

Plesiosaurus
Fosilă: Jurasic timpuriu, 199.6–175.6 mln. ani în urmă
Paleo Hall at HMNS plesiosaur.jpg
Schelet Plesiosaurus, Muzeul din Houston.
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Reptilia
Supraordin: Sauropterygia
Ordin: Plesiosauria
Suprafamilie: Plesiosauroidea
Familie: Plesiosauridae
Gen: Plesiosaurus
Conybeare, 1821
Specie: P. dolichodeirus
Nume binomial
Plesiosaurus dolichodeirus
Conybeare, 1824

DescriereModificare

 
Plesiosaurus și un om la scară.

Comparativ cu alte genuri de plesiosaur, Plesiosaurus are un cap mic. Craniul este mult mai îngust decât lung,[1] atingând lățimea cea mai mare chiar în spatele ochilor.[2] Plesiosaurus a fost un plesiozaur cu dimensiuni moderate care a crescut până la o lungime de aproximativ 3,5 metri.[3] Are aproximativ 40 de vertebre cervicale (vertebrele gâtului), existând diferite exemplare care păstrează 38 până la 42 de vertebre cervicale.[4] În general, vertebrele cervicale sunt relativ alungite, fiind puțin mai lungi decât înalte.

 
Restaurare P. dolichodeirus

Botul lui era scurt, dar gura i se putea deschide mult, iar maxilarul era format dintr-o serie de dinți conici, precum cei ai Gavialis gangeticus.

Coaste se găsesc de la gât la coadă. Coaste cervicale au formă de topor și două capete articulare.[4] Coastele dorsale sunt groase și au un singur cap. Humerusul (partea superioară a brațului osos) are o curbură distinctă, care pare a fi păstrat caracteristica primitivă printre sauropterygiani. Coada era scurtă și dreaptă. Membrele erau aripioare alungite, compuse din cinci degete complete, fiecare având un număr mare de falange. Au fost descoperite unele urme de piele, care sugerează că pielea era netedă și nu solzoasă.

Primul schelet complet al Plesiosaurului a fost descoperit de paleontologul și vânătorul de fosile Mary Anning, în rocile Sinemurian (Jurasicul timpuriu) din grupul Lias, Anglia, în decembrie 1823.[5][6] Ulterior au fost găsite alte fosile de Plesiosaurus în același loc, timp de mai mulți ani,[7][8][9] „până la încetarea activităților de carieră din cadrul grupului Lias, la începutul acestui secol [XX]."[6]

Plesiosaurus a fost unul dintre primele „reptile antediluviene” descoperite și a suscitat un mare interes în Anglia victoriană. A fost numit „aproape șopârlă” de William Conybeare și Henry De la Beche, pentru a indica faptul că era mai mult ca o reptilă normală decât Ichthyosaurus, care fusese găsit în aceleași straturi de rocă cu doar câțiva ani mai devreme.

NoteModificare

  1. ^ Storrs 1997 pp. 166
  2. ^ Storrs 1997 pp. 165
  3. ^ Storrs 1997 pp. 149
  4. ^ a b Storrs 1997 pp. 170
  5. ^ Torrens 1995
  6. ^ a b Storrs 1997 pp. 146
  7. ^ Andrew 1896
  8. ^ Lydekker 1889
  9. ^ Owen 1865

BibliografieModificare

  • Andrews, C. W. "On the structure of the plesiosaurian skull". Quarterly Journal of the Geological Society, Londra, 52, 1896, 246–253.
  • Lydekker, R. Catalogue of the fossil Reptilia and Amphibia in the British Museum (Natural History), Part II. Containing the Orders Ichthyopterygia and Sauropterygia. Londra: British Museum (Natural History), 1889.
  • Owen, Richard. Fossil Reptili of the Liassic Formations, pt iii. (Monogr. Palaeont. Soc., 1865)
  • Storrs, G. W. "Morphological and taxonomic clarification of the genus Plesiosaurus". In Callaway, J. M and Nicholls, E. L. (eds.). Ancient Marine Reptiles. Academic press. London. 1997, 145–190.
  • Torrens, Hugh. "Mary Anning (1799–1847) of Lyme; 'The Greatest Fossilist the World Ever Knew'". In: The British Journal for the History of Science, 25 (3), 1995, 257–284.

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Plesiosaurus