Wikipedia

Podul feroviar Galați–Giurgiulești

pod feroviar peste Prut și punct de trecere a frontierei între Moldova și România, ce face legătura între Galați, județul Galați, România și Giurgiulești, raionul Cahul, Republica Moldova
Podul feroviar Galați–Giurgiulești
Podul feroviar Galați–Giurgiulești
45°28′17″N 28°11′52″E / 45.471305555556°N 28.197888888889°E (Podul feroviar Galați–Giurgiulești)
Traversat deMagistrala CFR 700  Modificați la Wikidata
TraverseazăPrut
Frontiera între Republica Moldova și România  Modificați la Wikidata
LocațieGalați
Giurgiulești  Modificați la Wikidata
Număr de deschideri3  Modificați la Wikidata
Deschiderea principală98,4 m  Modificați la Wikidata
Lungime152,01 m  Modificați la Wikidata
Construcție
Lansarea proiectului  Modificați la Wikidata
Data deschiderii  Modificați la Wikidata
Utilizare
Precedat dePodul rutier Galați–Giurgiulești  Modificați la Wikidata
Prezență online

Podul feroviar Galați–Giurgiulești este un pod feroviar peste Prut și un punct de trecere a frontierei între Moldova și România. Acesta face legătura între localitățile Galați din județul Galați, România și Giurgiulești din raionul Cahul din Republica Moldova, de-a lungul magistralei CFR 700.

Actualul pod definitiv, metalic, are trei deschideri și a fost edificat în perioada 1947-1948 în axul vechiului pod metalic definitiv edificat în 1928 și distrus în 1940, la momentul ocupării Basarabiei de către trupele sovietice. Anterior de acesta a mai existat un pod temporar, din lemn, care a folosit trupelor Imperiului Rus în timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878 și a Primului Război Mondial.

În prezent podul feroviar deservește o calea ferată Tighina (Bender)–Galați și deoarece conectează România, Republica Moldova și Ucraina, a căpătat în contextul invaziei Rusiei în Ucraina din 2022 importanță strategică, Giurgiuleștiul fiind un punct de tranzit pentru combustibilul necesar Ucrainei și Republicii Moldova și pentru cerealele ucrainene.

Istoric

modificare

Înainte de Al Doilea Război Mondial, 27 de poduri au legat malurile Prutului între teritorile care astăzi aparțin Republicii Moldova și României.[1]

 
Podul feroviar de la Giurgiulești în 1916.
 
Podul peste Prut dintre Giurgiulești și Reni în stadiul de execuție la Atelierele Reșița (circa 1928?)

Primul pod, de lemn, a fost construit la 1 km în amonte de confluența Prutului cu Dunărea în perioada Războiului Ruso-Turc din 1877-1878. A deservit calea ferată Tighina–Basarabeasca–Galați inaugurată la 7 noiembrie 1877 și datorită rapidității cu care a fost edificată respectiva cale ferată, menită să ofere un drum mai scurt către teatrul de operații din Balcani, a avut un caracter provizoriu.[2] Ulterior, în 1878 porțiunea de cale ferată dintre Reni și Galați a fost desființată. Rămas intact,[3] podul a fost distrus de inundații în 1897[4] (în timpul cărora nivelul Prutului s-a ridicat cu 7 m[5] și malul dinspre Reni a fost afectat),[3] fiind reconstruit în 1916,[4] când, linia a fost redeschisă provizoriu.[3]

În 1928 s-a edificat un prim pod definitiv, cu trei deschideri sprijinite de 2 pile. Pentru deschiderea centrală s-a folosit unul din cele trei tabliere metalice primite ca despăgubiri de război de la Ungaria (celelalte două fiind folosite pentru reparația podului de peste brațul Borcea).[3] Uzinele Reșița au executat restul construcției metalice.[6]

Formată din grinzi cu zăbrele, având calea jos și talpa superioară parabolică, deschiderea centrală avea 101,75 m, în timp ce cele două deschideri laterale care o încadrau erau formate din grinzi cu inima plină și aveau fiecare câte 12 m (câte 1,5 m, de o parte și de alta a deschiderii centrale, măsurau distanțele dintre punctele de rezemare de pe aceeași pilă). Acest pod a fost complet distrus în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial[3] la data de 2 iulie 1940, fiind aruncat în aer de geniștii români după sosirea trupelor blindate sovietice la malul dinspre Reni al Prutului.[7]

    Vezi și articolul:  Incidentul armat de la Giurgiulești din 2 iulie 1940Vezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Un nou pod provizoriu[3] lung de 128,18 m[8] a fost edificat în amonte de vechiul pod feroviar în lunile octombrie-noiembrie 1944, acesta având 5 deschideri. Pentru deschiderea centrală s-a utilizat o grindă de tip M.A.N. de 60,85 m, aceasta fiind încadrată de patru deschideri a câte 17 m, trei la capătul dinspre Galați și una la capătul dinspre Reni. Reazemul s-a făcut pe palei de lemn, care însă, datorită faptului că au putrezit, podul a trebuit să fie consolidat după numai doi ani.[3]

Reconstrucția podului în soluție definitivă s-a făcut în axul vechiului pod distrus și a început în anul 1947, acesta fiind edificat tot cu trei deschideri[3] și fiind dat în exploatare la 1 februarie 1948, după mai puțin de un an. Tablierele acestuia au fost făcute tot la Uzinele Reșița.[8]

Caracteristici

modificare

Actualul pod utilizează fundațiile fostului pod definitiv distrus în 1940, sporite cu piloți suplimentari, atât la culei cât și la pile. Câte un radier suplimentar din beton armat de 1 m grosime a fost turnat la fiecare fundație, pentru a spori conlucrarea piloților vechi cu cei noi.[3]

Podul are trei deschideri, cea centrală de 98,4 m, fiind a încadrată de două deschideri laterale de 16,5 m.[3] Lungimea totală a podului, de la un mal la altul este de 152,01 m.[8]

Rol

modificare
    Vezi și articolul:  [[]]Vezi și articolele Podul rutier Galați–Giurgiulești și Portul GiurgiuleștiVezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Lucrarea de artă este amplasată la frontiera dintre România și Republica Moldova, între localitățile Galați, România și Giurgiulești din raionul Cahul al Republicii Moldova, deservind o cale ferată cu ecartament larg, care, se continuă până la Galați[9] (localitate conectată la magistrala CFR 700).[10] Există și intenția de a edifica o cale ferată cu ecartament normal, care, să traverseze podul.[11]

În contextul invaziei Rusiei în Ucraina din 2022 trecerea feroviară, care, face legătura dintre România, Republica Moldova și Ucraina a căpătat importanță strategică, Giurgiuleștiul fiind un punct de tranzit pentru combustibilul necesar Ucrainei și Republicii Moldova și pentru cerealele ucrainene. Aici se află, de asemenea și singurul port funcțional al Republicii Moldova, acesta fiind capabil să opereze atât nave fluviale cât și nave maritime.[9] În acest context, a apărut intenția de a edifica o cale ferată cu ecartament normal, care, să conecteze punctul de trecere al frontierei româno-moldovenești de la Giurgiulești cu cel de trecere a frontierei moldo-ucrainene din zona Basarabeasca, pentru a conecta feroviar în mod direct arealul, de coridorul Galați - Brăila - Buzău și prin acesta de Europa Occidentală.[11]

Referințe

modificare
  1. ^ Valentina Basiul (), „FOTO VIDEO Podurile dintre frați: câte treceri am avut peste râul Prut și câte au rămas”, Adevărul, accesat în  
  2. ^ Construcții pentru transporturi ..., vol. 1, Iordănescu & Georgescu, 1986, p. 404
  3. ^ a b c d e f g h i j Construcții pentru transporturi ..., vol. 1, Iordănescu & Georgescu, 1986, p. 405
  4. ^ a b Popescu, Toader; Proiectul feroviar românesc (1842-1916); Ed. Simetria; București; 2014; ISBN 978-973-1872-34-6; p. 51; accesat la 23 martie 2024
  5. ^ Ionescu, Dumitru P; Construirea căilor ferate în Basarabia; Revista istorică, Serie nouă, Tomul 4, Numărul 9-10 (septembrie-octombrie) 1993; p. 888; accesat la 23 martie 2024
  6. ^ Ionescu-Bizeț, Ion (ing.); Podurile; Semicentenarul 1881–1931. Istoricul desvoltării tecnice în România, Volumul I Istoricul Societății Politecnice. Științe pure și aplicate. Arhitectură. Lucrări publice.; Societatea Politecnică din România; București; 1931; p.227; accesat 14 septembrie 2024
  7. ^ Negrea, Cristian; Cedarea Basarabiei. Aveam alternative ? Arhivat în , la Wayback Machine.; 26 iunie 2013; cristiannegrea.roș accesat la 24 februarie 2024
  8. ^ a b c Construcții pentru transporturi ..., vol. 1, Iordănescu & Georgescu, 1986, p. 406
  9. ^ a b Laurențiu, Ungureanu (), „INTERVIU. Primărița Din Giurgiulești, comuna amenințată de rușii cu bombardarea podului care duce spre Galați: "Singurul lucru care mă liniștește e că România e țară UE și NATO"”, Libertatea, accesat în  
  10. ^ Comitetul Municipiului București pentru Situații de Urgență (), „Planul de Analiză și Acoperire a Riscurilor pentru Municipiul București” (PDF), Inspectoratul pentru Situații de Urgență Dealul Spirii București-Ilfov, accesat în  
  11. ^ a b Ovidiu, Amălinei (), „O nouă cale ferată între Galați și Giurgiulești, prioritate transfrontalieră - Viața Liberă Galați”, Viața liberă Galați, accesat în  

Bibliografie

modificare
  • Iordănescu, Dumitru & Georgescu, Constantin; Construcții pentru transporturi în România. 1881-1981, vol. 1; Centrala Construcții Căi Ferate; București; 1986; pp. 404-406

Vezi si

modificare

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Podul_feroviar_Galați–Giurgiulești&oldid=16483503