Poetul este o poezie scrisă de George Coșbuc.

"Sant suflet in sufletul neamului meu

Si-i cant bucuria si-amarul -

In ranele tale durutul sant eu,

Si-otrava deodata cu tine o beu

Cand soarta-ti intinde paharul.

Si-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,

Rabda-vom pironul aceleiasi cruci,

Unindu-ne steagul si larul,

Si-altarul sperantei oriunde-o sa-l duci,

Acolo-mi voi duce altarul.

Sant inima-n inima neamului meu

Si-i cant si iubire, si ura -

Tu, focul, dar vantul ce-aprinde sant eu ;

Vointa ni-e una, ca-i una mereu

In toate-ale noastre masura.

Izvor esti si tinta a totul ce cant -

Iar daca vrodat-as grei vrun cuvant

Cum nu-ti glasuieste Scriptura,

Ai fulgere-n cer, tu, cel mare si sfant.

Si-nchide-mi cu fulgerul gura !

Ce-s unora lucruri a toate mai sus

Par altora lucruri desarte.

Dar stie cel ce compasul si-a pus,

Pe margine lumii-ntre viata si-apus.

De-i alb ori e negru ce-mparte !

Iar tu mi-esti in suflet, si-n suflet ti-s eu,

Si secolii-nchid-ori deschida cum vreu

Eterna ursitelor carte,

Din suflet eu fi-ti-voi, tu, neamule-al meu,

De-a pururi nerupta sa parte !"