Pogromul de la Sumgait
| Pogromul de la Sumgait | |
 Memorialul victimelor pogromului de la Sumgait | |
| Loc | Sumgait, Azerbaidjan, Uniunea Sovietică |
|---|---|
| Obiectiv | Populația locală armeană |
| Data | 26 februarie - 1 martie 1988 |
| Tip atac | Omor, viol, insurgență[1] |
| Morți | 32 (date oficiale) 200+ (surse armene)[2] |
| Răniți | Necunoscut |
Modifică date / text  | |
Pogromul de la Sumgait (în armeană Սումգայիթի ջարդեր, Sumgayit'i ĵarder lit.: „Masacrul de la Sumgait"; în azeră Sumqayıt hadisələri lit.: „Evenimentele de la Sumgait”) a fost un pogrom îndreptat împotriva populației armenești din orașul de litoral Sumgait din Azerbaidjanul Sovietic la sfârșitul lui februarie 1988. Pogromul a avut loc în timpul primelor etape ale mișcării Karabah(d). Pe 27 februarie 1988 etnici azeri au format grupe și au atacat și ucis armeni pe străzi și în apartamente; jafurile răspândite și lipsa generală de preocupare din partea miliției au permis ca această situație să continue trei zile.
Pe 28 februarie, un mic contingent al trupelor Ministerului de Interne al URSS(d) a intrat în oraș, încercând fără succes să înăbușe revolta. Mai multe unități militare profesioniste și vehicule blindate cu personal au intrat în oraș o zi mai târziu. Forțele guvernametale au declarat lege marțială și stare de asediu și au oprit criza. Potrivit datelor oficiale ale deceselor, expuse de Procurorul General al URSS(d) (datele au foste compilate avându-se la bază listele victimelor identificate), 32 de oameni au murit (26 armeni și 6 azeri), deși unii au revizuit aceste cifre, ridicându-le la câteva sute.[3][4][5]
Violența civilă din Sumgait a fost fără precedent în întindere și a fost mediatizată pe scară largă în presa occidentală. Veștile au fost primite cu uimire în Armenia și în restul Uniunii Sovietice, dat fiind că învrăjbirile etnice fuseseră reprimate pe scară largă de guvern, care promovase politici precum internaționalismul, fraternitatea popoarelor și patriotismul socialist pentru a evita asemenea conflicte. Masacrul, alături de conflictul din Nagorno-Karabah, a prezentat o provocare majoră pentru implementarea reformelor de către liderul sovietic Mihail Gorbaciov. Gorbaciov a fost mai târziu criticat pe motiv că ar fi reacționat prea încet la criză.
Din cauza scalei atrocităților împotriva armenilor ca grup etnic, în conștiința națională armenească, pogromul a fost imediat pus în legătură cu Genocidul Armean din 1915.[6][7] Mai multe surse internaționale și sovietice descriu de asemenea evenimentele drept genocid al populației armenești.[8][9] Pogromul de la Sumgait este comemorat în fiecare an pe 28 februarie în Armenia, Karabahul de Munte și în diaspora armenească.[10]
Pogromul de la Sumgait este considerat pe scară largă a fi răspunsul dat de Azerbaidjan cererilor pașnice ale armenilor din Karabahul de Munte de a se separa de Azerbaidjanul sovietic și a se alătura Armeniei sovietice. Evenimentele de la Sumgait au marcat începutul primei etape a conflictului.[11]
Referințe
modificare- ^ De Waal, Thomas (). The Caucasus: An Introduction. New York: Oxford University Press. p. 111. ISBN 978-0195399776.
- ^ Vaserman, Arie; Ginat, Ram (). „National, territorial or religious conflict? The case of Nagorno‐Karabakh”. Studies in Conflict & Terrorism. 17 (4): 348. doi:10.1080/10576109408435961.
Aceste evenimente au contribuit la insurgențele anti-armene din 28-20 februarie din Sumgait, lângă Baku. Potrivit datelor oficiale, 32 de armeni au fost uciși în timpul insurgențelor, dar diferite surse armene pretind că mai mult de 200 de oameni au fost uciși.
- ^ Remnick, David (). „Hate Runs High in Soviet Union's Most Explosive Ethnic Feud”. The Washington Post. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ Hosking, Geoffrey A. (). The First Socialist Society: A History of the Soviet Union from Within (ed. 2nd). Cambridge, Mass.: Harvard University Press. p. 475.
- ^ Kenez, Peter (). A History of the Soviet Union from the Beginning to the End (ed. 2nd). Cambridge University Press. p. 272.
- ^ Hovhannisyan, Mari (). „The Collective Memory of the Armenian Genocide”. Budapest: Central European University. p. 21. Arhivat din originalul de la .
Afișele purtate de armeni pe 24 aprilie 1988 sunt probe ale faptului că armenii au văzut în masacrele de la Sumgait drept o continuare a genocidului.
- ^ Pheiffer, Evan (). „A Place to Live For”. Jacobin (în engleză). Arhivat din originalul de la .
Complicând lucrurile, armenii par incapabili să separe pogromurile din 1988 de atrocitățile otomane din 1915 — menționarea uneia atrage imedia vorba despre cealaltă.
- ^ Glasnost: : Vol. 2,Issue 1, Center for Democracy (New York, N.Y.) – 1990, p. 62, cit. 'Masacrul armenilor din Sumgait, omorurile atroce din Tbilisi—aceste ucideri sunt exemple de genocid direcționat de regimul sovietic împotriva propriului popor.', potrivit unui anaunț al Uniunii Jurnaliștilor din URSS.
- ^ Time of change: an insider's view of Russia's transformation, Roy Medvedev, Giulietto Chiesa – 1991 – p. 209
- ^ „Communities Worldwide Mark Sumgait Anniversary Along with Government Officials”. Asbarez. . Arhivat din originalul de la .
- ^ War and Peace in the Caucasus: Russia's Troubled Frontier 1st Edition by Vicken Cheterian 2011
Bibliografie
modificare- De Waal, Thomas (). Black Garden: Armenia and Azerbaijan Through Peace and War. New York: New York University Press. ISBN 9780814719459.
- Kaufman, Stuart J. (). Modern Hatreds: The Symbolic Politics of Ethnic War. Ithaca: Cornell University Press. ISBN 0-8014-8736-6.
- Shahmuratian, Samvel (). The Sumgait Tragedy: Pogroms Against Armenians in Soviet Azerbaijan. New York: Zoryan Institute.
- Malkasian, Mark (). "Gha-Ra-Bagh"! The Emergence of the National Democratic Movement in Armenia. Detroit: Wayne State University Press. ISBN 0-8143-2605-6.