Porumbel neozeelandez
Porumbelul neozeelandez (Hemiphaga novaeseelandiae) sau porumbelul maori sau kererū este o specie de pasăre columbiformă din familia Columbidae, endemică pentru Noua Zeelandă. Porumbeii din Noua Zeelandă aparțin familiei Columbidae, subfamilia Treroninae, care se găsește în Asia de Sud-Est, Africa și Noua Zeelandă.[2] Membrii acestei familii se hrănesc în general cu fructe, în special drupe.[3]
| Porumbel neozeelandez | |
|---|---|
| |
| Hemiphaga novaeseelandiae | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Ordin: | Columbiformes |
| Familie: | Columbidae |
| Gen: | Hemiphaga |
| Specie: | H. novaeseelandiae |
| Nume binomial | |
| Hemiphaga novaeseelandiae (Gmelin, 1789) | |
| Sinonime | |
| |
Modifică text  |
|
Taxonomie
modificareOrnitologul englez John Latham(d) a scris despre porumbelul maori în A General Synopsis of Birds din 1783, dar nu i-a dat un nume științific.[4] Naturalistul german Johann Friedrich Gmelin i-a dat prima descriere oficială în 1789, plasând-o în genul Columba ca C. novaeseelandiae,[5] iar Latham a numit-o Columba zealandica în Index Ornithologicus din 1790.[6] Genul Hemiphaga a fost introdus de naturalistul francez Charles Lucien Bonaparte în 1854, specia tip pentru acest gen fiind Hemiphaga novaeseelandiae.[7] Numele genului Hemiphaga provine din greaca veche hēmi care înseamnă „jumătate” sau „mic”, și ultimele silabe ale numelui genului Carpophaga (literal „mâncător de fructe”), un gen de porumbei acum desființat, ai cărui reprezentanți se hrănesc cu fructe. Bonaparte a considerat porumbelul maori undeva la jumătatea distanței dintre genurile Carpophaga și Megaloprepia (astăzi Ptilinopus).[8] Denumirea generică novaeseelandiae înseamnă „din Noua Zeelandă”. Uniunea Internațională a Ornitologilor a desemnat numele comun „porumbelul neozeelandez” pentru această pasăre.[9] Maori, populația indigenă a Noii Zeelande, se referă la porumbelul maori cel mai frecvent ca kererū iar o varietate de surse obișnuite folosesc acum numele kererū pentru specie.[10][11][12][13][14][15]
Există două subspecii care diferă în ceea ce privește culoarea și forma penajului:[16]
- H. novaeseelandiae novaseelandiae, care încă supraviețuiește
- H. novaeseelandiae spadicea, originar din Insula Norfolk, a dispărut. Considerată o specie de Clements.
Galerie
modificare.jpg)
Note
modificare- ^ BirdLife International (). „Hemiphaga novaeseelandiae”. IUCN Red List of Threatened Species. 2022: e.T22727557A209064496. Accesat în .
- ^ Enciclopedia Britannica online
- ^ Falla, R. A., R. B. Sibson, and E. G. Turbott (1979). The new guide to the birds of New Zealand and outlying islands. Collins, Auckland.
- ^ Latham, John (). General Synopsis of Birds. 2. London, England: Benj. White. p. 640. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Gmelin, Johann Friedrich (). Systema naturae per regna tria naturae : secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1. Leipzig, Germany: Impensis Georg Emanuel Beer. p. 773. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Latham, John (). Index ornithologicus. 2. London, England: Leigh & Sotheby. p. 603. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Bonaparte, Charles Lucien (). „Coup d'oeil sur les pigeons (deuxième partie)”. Comptes Rendus Hebdomadaires des Séances de l'Académie des Sciences (în French). 39: 1072–1078 [1076–1077]. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Gray, Jeannie; Fraser, Ian (). Australian Bird Names: A Complete Guide. Collingwood, Australia: CSIRO Publishing. p. 23. ISBN 9780643104709. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Gill, Frank; Donsker, David, ed. (). „Pigeons”. World Bird List Version 11.2. International Ornithologists' Union. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Ward, Janelle (). Rehabilitation guide for Kererū. Wellington, New Zealand: Department of Conservation. ISBN 978-0-473-50912-5. OCLC 1195888312.
- ^ Carpenter, Joanna K.; Walker, Susan; Monks, Adrian; Innes, John; Binny, Rachelle N.; Schlesselmann, Ann-Kathrin V. „Factors limiting kererū (Hemiphaga novaeseelandia) populations across New Zealand” (PDF). New Zealand Journal of Ecology[*] (în engleză). ISSN 0110-6465. Wikidata Q107407131.
- ^ Weaver, S. (). „The Call of the Kererū: The Question of Customary Use”. The Contemporary Pacific. 9 (2): 383–398. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Emeny, Myfanwy T.; Powlesland, Ralph G.; Henderson, Ian M.; Fordham, Robin A. (). „Feeding ecology of kererū (Hemiphaga novaeseelandiae) in podocarp–hardwood forest, Whirinaki Forest Park, New Zealand”. New Zealand Journal of Ecology. 33 (2): 114–124. JSTOR 24060614. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Help us save the kererū”. World Wide Fund for Nature (New Zealand). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Public asked to help with Great Kererū Count”. Stuff (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Higgins, P. J.; Davies, S. J. J. F., ed. (). Handbook of Australian, New Zealand and Antarctic Birds: Volume 3: Snipe to Pigeons (PDF). Melbourne, Victoria: Oxford University Press. pp. 1016–1025. ISBN 978-0-19-553070-4. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Legături externe
modificare
Materiale media legate de Hemiphaga novaeseelandiae la Wikimedia Commons
Date legate de Hemiphaga novaeseelandiae la Wikispecies- The Kererū Discovery Project, a programme for New Zealanders to help arrest the decline of the species through awareness and action in their own gardens
- The Great Kererū Count Arhivat în , la Wayback Machine., an annual citizen science project counting kererū throughout New Zealand
- Project Kererū, a voluntary community based conservation project
- Photo of pigeon trough (snare) in Te Ara
