Potopul

(Redirecționat de la Potop)
Pentru alte sensuri, vedeți Potop (dezambiguizare).

Potopul este un element comun în mitologiile culturilor din Orientul Apropiat și Mijlociu; ca un act de pedeapsă divină, este o temă care se regăsește în miturile multor popoare.

Le déluge (Potopul)
gravură de Gustave Doré
Tabla sumeriană - Epopeea lui Ghilgameș

Analiza științifică a respins aspecte cheie ale „geologiei potopului”.[1][2][3][4][5] Geologia potopului contrazice consensul științific din geologie, stratigrafie, geofizică, fizică, paleontologie, biologie, antropologie și arheologie.[6][7][8]

Instanțe în scrierile anticeModificare

TeoriiModificare

Un potop global cum este descris în Cartea Genezei nu este conform cu datele fizice ale geologiei și paleontologiei.[8][9]

În 1961 a fost publicată prima carte modernă creaționistă: Henry M. Morris și John C. Whitcomb Jr. Genesis Flood (Potopul din Geneză). Morris și Whitcomb au spus că durata creației a fost de șase zile, că oamenii au trăit în aceleași timpuri cu dinozaurii și că Dumnezeu a creat fiecare 'tip' de formă de viață individual.[10] Promovarea acestor idei l-a făcut pe Morris un orator cunoscut, care vorbea despre anti-evoluționism la biserici fundamentaliste, colegii și conferințe.[11] Institutul pentru Cercetarea Științifică Creaționistă a publicat cărți de biologie care promovau creaționismul, precum și alte cărți ca Întoarcerea Fiilor lui Dumnezeu care țineau de UFOlogie , demonologie și geologia potopului.[12] În cele din urmă ICSC s-a dezbinat din cauza părerilor împărțite între două moduri diferite de a privi lucrurile, unul axat pe intelectual iar celălalt pe senzațional, așa că Morris a înființat Institutul pentru Cercetare Creaționistă. [13]

David R. Montgomery, profesor universitar de științele Pământului și ale spațiului cosmic la Universitatea Statului Washington, afirma că Morris și Whitcomb au criticat în mod just și inteligent lipsa de răspunsuri a geologiei anilor 1950, dar nu au apucat la publicarea cărții acceptarea pe larg a tectonicii plăcilor care a oferit ulterior aceste răspunsuri.[14] Conform lui Montgomery, Muzeul Creației din Petersburg, statul Kentucky, refuză rațiunea drept inamicul credinței religioase, acuzând oamenii de știință de o conspirație multi-seculară de a „pune la îndoială, distruge, discredita, otrăvi și înlocui” Cuvântul lui Dumnezeu.[14] Montgomery afirma că la modul extrem de nemilos la care își critică între ei rezultatele oamenii de știință, ar fi extrem de improbabil să existe o conspirație mondială anticreștină a oamenilor de știință, care să dureze timp de multe generații.[14] El afirma de asemenea că Potopul lui Noe (un potop global, planetar) a fost decredibilizat științific de vreo două sute de ani, lucru cu care teologii mainstream se împăcaseră de mult, mulți din luminătorii geologiei moderne fiind de fapt teologi, care aveau atât timpul necesar cât și interesul de a cerceta Creația lui Dumnezeu pentru a învăța despre Creator.[14] El afirmă că abandonarea ideii de potop global de către geologi se petrecuse deja (se încheiase) înaintea publicării Originii speciilor a lui Darwin.[14]

 
Marea Neagră astăzi (albastru deschis) și în 5600 I.Hr. (albastru închis) conform ipotezei lui Ryan și Pitman

O ipoteză care încearcă să explice prezența mitului la mai multe civilizații antice este cea a unei mari inundații în regiunea Mării Negre care a avut loc în urmă cu aproximativ 7500 de ani în urmă. În urma glaciațiunii, care a determinat acumularea de apă în calotele glaciare polare, a avut loc o scădere globală a nivelului oceanelor și mărilor, regiunea în care se află acum Marea Neagră secând sau rămânând un lac cu apă dulce. La sfârșitul epocii glaciare, prin topirea calotelor polare, nivelul mării a crescut. O mișcare seismică ar fi determinat scufundarea regiunii actuale a strâmtorilor Bosfor și Dardanele permițând inundarea unei mari regiuni de câmpie situată spre nord, regiune care a devenit actuala Marea Neagră.

NoteModificare

  1. ^ Young 1995.
  2. ^ Isaak 2006.
  3. ^ Morton 2001.
  4. ^ Isaak 2007, p. 173.
  5. ^ Stewart 2010, p. 123.
  6. ^ Isaak, Mark. The Counter-Creationism Handbook. Berkeley: University of California Press, 2007.
  7. ^ Senter, Phil. "The Defeat of Flood Geology by Flood Geology." Reports of the National Center for Science Education 31:3 (May–June 2011). Printed electronically by California State University, Northridge. Retrieved 7 June 2014.
  8. ^ a b Montgomery 2012.
  9. ^
    • Kuchment, Anna (august 2012). The Rocks Don't Lie: A Geologist Investigates Noah's Flood. Scientific American. Accesat în . 
    • Raff, Rudolf A. (). „Genesis meets geology. A review of the rocks don't lie; a geologist investigates Noah's flood, by David R. Montgomery”. Evolution & Development. 15 (1): 83–84. doi:10.1111/ede.12017. 
    • The Rocks Don't Lie: A Geologist Investigates Noah's Flood. Publishers Weekly. . Accesat în . 
    • Bork, Kennard B. (decembrie 2013). „David R. Montgomery. The Rocks Don't Lie: A Geologist Investigates Noah's Flood”. Isis. 104 (4): 828–829. doi:10.1086/676345. 
    • McConnachie, James (). The Rocks Don't Lie, by David R. Montgomery - review”. The Spectator. Accesat în . 
    • Prothero, Donald R. (). „A Gentle Journey Through the Truth in Rocks”. Skeptic. Accesat în . 
  10. ^ Larson 2004, p. 255. ,Numbers 1992, p. xi,200-208.
  11. ^ Larson 2004, p. 255.
  12. ^ Numbers 1992, p. 284-285.
  13. ^ Numbers 1992, p. 284-6.
  14. ^ a b c d e David Montgomery Noah’s Flood and the Development of Geology Radcliffe Institute pe YouTube. Citat: „... but I was very intrigued by how so much the American public could still believe things that the geological foundation for had been utterly disproved before Darwin ever got on board the Beagle”

BibliografieModificare

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Potopul

Studii