Președintele Serbiei și Muntenegrului

Președinte al
Serbiei și Muntenegrului

Drapelul prezidențial al
Serbiei și Muntenegrului

Înființare15 iunie 1992
Primul deținătorDobrica Ćosić
Ultimul deținătorSvetozar Marović
Desființată3 iunie 2006
SuccesiuneSerbia Boris Tadić
Muntenegru Filip Vujanović

Președintele Serbiei și Muntenegrului (în sârbă Председник Србије и Црне Горе) a fost șeful de stat ales al Serbiei și Muntenegrului. De la înființarea sa în 1992 până în 2003, când țara a fost reconstituită ca o confederație (uniune statală), șeful statului era cunoscut ca Președintele Republicii Federale Iugoslave (în sârbă Председник Савезне Републике Југославије). Odată cu reformele constituționale din 2003 și fuzionarea birourilor șefului de guvern și al șefului statului, titlul complet al președintelui era președintele Serbiei și Muntenegrului și președintele Consiliului de Miniștri al Serbiei și Muntenegrului (în sârbă Председник Србије и Црне Горе / Председник Савета министара Србије и Црне Горе). În 2006 biroul a fost desființat odată cu dizolvarea uniunii statale, cu Serbia și Muntenegru devenind țări independente.[1][2][3][4][5]

Autoritate modificare

În calitate de șef al statului, președintele a avut puterea de a:

  • reprezenta țara acasă și în străinătate
  • numi și rechema șefii misiunilor diplomatice și consulare
  • primi scrisori de credință și de rechemare a reprezentanților diplomatici străini
  • conferi medalii și alte decorațiuni
  • promulga legile adoptate de Parlament
  • cere alegeri parlamentare

În 2003, prerogativele președintelui au fost extinse pentru a include dreptul de a prezida Consiliul de Miniștri și de a propune componența Consiliului de Miniștri în Parlament, îmbinând efectiv puterile șefului de guvern în biroul prezidențial.

Alegeri modificare

Din 1992 până în 2000, președintele a fost ales la propunerea președintelui și vicepreședintelui Adunării Federale a Iugoslaviei pentru un mandat de patru ani. După amendamentele constituționale din 2000, au fost introduse alegeri directe pentru funcția de președinte. După reformele constituționale din 2003, președintele a fost ales la propunerea președintelui și vicepreședintelui parlamentului Serbiei și Muntenegrului pentru un mandat de patru ani. Președintele Serbiei și Muntenegrului a fost membru al Consiliului Suprem de Apărare alături de Președintele Serbiei și Președintele Muntenegrului.

Rezultatele alegerilor prezidențiale directe din 2000 au fost următoarele:[6]

Candidat Din partea Voturi %
Vojislav Koštunica Demokratska opozicija Srbije (DOS) 2.470.304 50,24
Slobodan Milošević SPSJULSNP 1.826.799 37,15
Tomislav Nikolić Srpska radikalna stranka, SRS 289.013 5,88
Vojislav Mihailović Srpski pokret obnove, SPO 145.019 2,95
Miodrag Vidojković Partidul Afirmativ al Serbiei (Afirmativna stranka Srbije) 45.964 0,93
Total (din 71,5 %) 4.778.929 100.0
Invalide 137.991
Total voturi 4.916.920
Alegători eligibili 6.871.595

Lista președinților modificare

Au existat șase președinți ai RF Iugoslavia (doi interimari) după afirmarea independenței față de Republica Socialistă Federativă Iugoslavia (SFRY) în 1992 până la dizolvarea sa în 2003. Svetozar Marović de la Partidul Democrat al Socialiștilor din Muntenegru a fost singurul președinte al RF Iugoslavia după reformele constituționale și reconstituirea sa ca o confederație. El a intrat în funcție la 7 martie 2003. După declararea independenței Muntenegrului, la 3 iunie 2006, Președintele a anunțat, la 4 iunie 2006, încetarea mandatului său.[7][8]

      Partidul Socialist din Serbia       Partidul Democrat din Serbia       Partidul Democrat al Socialiștilor din Muntenegru       Independent

No. Șeful Statului Durata de viață Preluarea mandatului Părăsirea funcției Partid Reprezentând Note
Președinții Republicii Federale Iugoslavia
1992–2003
1   Dobrica Ćosić[9][1][10] 1921–2014 Independent Serbia
N/A   Miloš Radulović
(interimar)[11][1][12]
1929–2017 Partidul Democrat al Socialiștilor din Muntenegru Muntenegru Interimar
2   Zoran Lilić[1][13] 1953– Partidul Socialist din Serbia Serbia
N/A   Srđa Božović
(interimar)[1]
1955– Partidul Democrat al Socialiștilor din Muntenegru Muntenegru interimar
3   Slobodan Milošević [1] 1941–2006 Partidul Socialist din Serbia Serbia Forțat să demisioneze în Revoluția Bulldozer (Bager revolucija).
4   Vojislav Koštunica[1] 1944– Partidul Democrat din Serbia
(Demokratska opozicija Srbije, DOS)
Serbia Singurul președinte ales prin alegeri directe
Președintele Uniunii statale a Serbiei și Muntenegrului
2003–2006
5   Svetozar Marović [1] 1955– Partidul Democrat al Socialiștilor din Muntenegru Muntenegru Și șef al guvernului ca
Președinte al Consiliului de Miniștri al Serbiei și Muntenegrului (funcții unificate).

Foști președinți în viață modificare

Nume În funcție Data nașterii
Zoran Lilić 1993–1997
Vojislav Koštunica 2000–2003
Svetozar Marović 2003–2006

Note modificare

  1. ^ a b c d e f g h en Iugoslavia: șefii de stat: 1992-2006, archontology.org
  2. ^ Montenegro declares independence BBC News, 4 June 2006
  3. ^ Nohlen, D & Stöver, P (2010) Elections in Europe: A data handbook, p1372 ISBN: 978-3-8329-5609-7
  4. ^ Referendum Commission of Montenegro la Wayback Machine
  5. ^ Electoral Commission official press release la Wayback Machine
  6. ^ Rezultatele alegerilor prezidențiale directe din 2000
  7. ^ http://www.tass.ru/eng/level2.html?NewsID=9489465&PageNum=0[nefuncțională]
  8. ^ sr "Știri - 69.000 de căști pentru 28.000 de persoane". B92. Accesat la 6 iunie 2012
  9. ^ Zorica Vulić (). „Ko je ovaj čovek?: Dobrica Ćosić” (în Serbian). Glas javnosti. 
  10. ^ Lukić, Svetlana Lukić & Svetlana Vuković (). „Injekcija za Srbe”. B92: Peščanik. Arhivat din original la . 
  11. ^ Miloš Radulović
  12. ^ Miloš Radulović
  13. ^ ru Fostul președinte iugoslav Zoran Lilic sa deplasat la Haga, unde va depune mărturie la procesul împotriva lui Slobodan Milosevic, RIA Novosti