Primul Război Congolez
| Primul Război Congolez | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Parte a urmărilor Genocidului din Rwanda și extindere a războiului civil din Burundi și a celui de-al doilea război civil sudanez | ||||||||
 Ofensiva AFDL | ||||||||
| Informații generale | ||||||||
| ||||||||
| Beligeranți | ||||||||
 Zaire
Mai-Mai(d)[a] |  AFDL(d) Rwanda Uganda[13] Burundi[14] Angola[14] SPLA(d)[2] Eritrea[15]Sprijiniți de:  South Africa[16] Zambia[17] Zimbabwe[16] Ethiopia[18] Tanzania[19] United States (neoficial)[20]
Mai-Mai(d)[a] | |||||||
| Conducători | ||||||||
Mobutu Sese Seko Donatien Mahele Lieko Bokungu(d)  Christian Tavernier Omar al-Bashir Jonas Savimbi(d) Paul Rwarakabije Robert Kajuga(d) Tharcisse Renzaho(d) | Laurent-Désiré Kabila André Kisase Ngandu(d)† Paul Kagame James Kabarebe(d) Yoweri Museveni Pierre Buyoya(d) José Eduardo dos Santos | |||||||
| Efective | ||||||||
| Zaire: c. 50,000[b] Interahamwe: 40.000–100.000 total[22] UNITA: c. 1,000[22]–2,000[6] | AFDL: 57,000[23]
Angola: 3,000+[25] Eritrea: 1 batalion[26] | |||||||
| Pierderi | ||||||||
| 10,000–15,000 uciși 10,000 transfugi[25] mii au depus armele | 3,000–5,000 uciși | 222,000 refugiați dați dispăruți[27] Total: 250,000 morți[28] | ||||||
Modifică date / text  | ||||||||
Primul Război din Congo[c] (1996–1997), supranumit și Primul Război Mondial al Africii,[29] a fost un război civil și un conflict militar internațional care a avut loc mai ales în Zair (care a fost redenumit Republica Democratică Congo în proces), care s-a extins și în Sudan și Uganda. Conflictul a culminat cu o invazie străină care l-a înlocuit pe președintele Zairului Mobutu Sese Seko cu liderul rebel Laurent-Désiré Kabila. Guvernul instabil al lui Kabila a intrat ulterior în conflict cu aliații săi, pregătind scena celui de-al Doilea Război Congolez din 1998–2003.
După ani de lupte interne, dictatură și declin economic, Zair era către 1996 un stat pe moarte. Părțile de est ale țării au fost destabilizate din cauza genocidului din Rwanda care îi perforase granițele, precum și a conflictelor regionale de lungă durată și a resentimentelor rămase nerezolvate de la criza congoleză. În multe zone autoritatea statului se prăbușise în totalitate, cu excepția numelui, cu milițiile care luptau între ele, dictatorii militari locali și grupurile rebele (unele simpatizând cu guvernul, altele în mod deschis ostile) deținând puterea efectivă.[30][29] Populația Zairului devenise neliniștită și nemulțumită cu regimul inept și corupt; forțele armate zaireze se aflau într-o stare catastrofală.[30][29] Mobutu, care era bolnav terminal, nu a mai fost în stare să țină sub control diferitele facțiuni din guvern, loialitatea lor devenind îndoielnică. În plus, sfârșitul Războiului Rece a însemnat că atitudinea strict anticomunistă a lui Mobutu nu mai era de ajuns ca să justifice sprijinul politic și financiar pe care îl primea de la puterile capitaliste – regimul său era, prin urmare, în esență falimentar din punct de vedere politic și financiar.[30][29]
Situația a escaladat în cele din urmă când Rwanda a invadat Zairul în 1996 pentru a învinge o serie de grupuri rebele care și-au găsit refugiu în țară. Această invazie a escaladat rapid, pe măsură ce mai multe state (inclusiv Uganda, Burundi, Angola și Eritreea ) s-au alăturat invaziei, pe când s-a constituit și o alianță congoleză de rebeli anti-Mobutu.[30] Deși guvernul zairez a încercat să opună rezistență și a fost susținut de milițiile aliate, precum și de Sudan, regimul lui Mobutu s-a prăbușit în câteva luni.[30] În ciuda duratei scurte a războiului, acesta a fost marcat de distrugeri pe scară largă și de violențe etnice extinse, cu sute de mii uciși în lupte și pogromurile însoțitoare.[29]
A fost instalat un nou guvern și Zair a fost redenumit Republica Democratică Congo, dar căderea regimului Mobutu a adus puține schimbări politice, iar Kabila se simțea inconfortabil în poziția de subordonat al foștilor săi binefăcători. Ca să prevină o lovitură de stat, Kabila a expulzat din Congo toate unitățile militare ruandeze, ugandeze și burundeze și a decis să construiască o coaliție din forțe namibiene, angoleze, zimbabweze și zambiene, cuprinzând în curând un șir de națiuni africane din Libia până în Africa de Sud, deși gradul lor de sprijin era diferit.[30] Coaliția tripartită a răspuns cu o a doua invazie în estul țării, în mare parte prin grupuri proxy. Aceste acțiuni au constituit catalizatorul celui de-al Doilea Război Congolez din anul următor, deși unii experți consideră cele două conflicte ca un război continuu ale cărui consecințe continuă și astăzi.[31][32]
Note
modificare- ^ a b Prunier (2004), pp. 375–377.
- ^ a b Prunier (2004), pp. 376–377.
- ^ Toïngar, Ésaïe (). Idriss Deby and the Darfur Conflict. p. 119.
In 1996, President Mobutu of Zaire requested that mercenaries be sent from Chad to help defend his government from rebel forces led by Lauren Desiré Kabila. ... When a number of the troops were ambushed by Kabila and killed in defense of Mobutu's government, Mobutu paid Déby a fee in honor of their service.
- ^ Prunier (2009), pp. 116–118.
- ^ Duke, Lynne (). „Congo Begins Process of Rebuilding Nation”. The Washington Post. p. A10. Arhivat din original la .
Guerrillas of Angola's former rebel movement UNITA, long supported by Mobutu in an unsuccessful war against Angola's government, also fought for Mobutu against Kabila's forces.
- ^ a b Reyntjens 2009, pp. 112–113.
- ^ Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numitefrance - ^ a b Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteCAR - ^ a b c Reyntjens 2009, pp. 112.
- ^ Prunier (2009), pp. 117, 130, 143.
- ^ Prunier (2009), p. 130.
- ^ Prunier (2009), p. 143.
- ^ Prunier (2004), pp. 375–376.
- ^ a b Duke, Lynne (). „Passive Protest Stops Zaire's Capital Cold”. The Washington Post. p. A14. Arhivat din original la .
Kabila's forces – which are indeed backed by Rwanda, Angola, Uganda and Burundi, diplomats say – are slowly advancing toward the capital from the eastern half of the country, where they have captured all the regions that produce Zaire's diamonds, gold, copper and cobalt.
- ^ Plaut (2016), pp. 54–55.
- ^ a b "Consensual Democracy" in Post-genocide Rwanda. International Crisis Group. . p. 8.
In that first struggle in the Congo, Rwanda, allied with Uganda, Angola, Zimbabwe, South Africa and Burundi, had brought Laurent Désiré Kabila to power in Kinshasa
- ^ Reyntjens 2009, pp. 65–66.
- ^ Usanov, Artur (). Coltan, Congo and Conflict. Hague Centre for Strategic Studies. p. 36.
- ^ Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numitenyerere - ^ Prunier (2009), pp. 118, 126–127.
- ^ a b Prunier (2009), p. 128.
- ^ a b c Thom, William G. (). „Congo-Zaire's 1996–97 Civil War in the Context of Evolving Patterns of Military Conflict in Africa in the Era of Independence”. Journal of Conflict Studies. 19 (2).
- ^ a b This number was self-declared and was not independently verified. Johnson, Dominic: Kongo — Kriege, Korruption und die Kunst des Überlebens, Brandes & Apsel, Frankfurt am Main, 2. Auflage 2009 ISBN: 978-3-86099-743-7
- ^ Prunier (2004), p. 251.
- ^ a b c Abbott (2014), p. 35.
- ^ Plaut (2016), p. 55.
- ^ CDI: The Center for Defense Information, The Defense Monitor, "The World At War: January 1, 1998".
- ^ „Democratic Republic of Congo: War against unarmed civilians”. Amnesty International. AFR 62/036/1998. .
- ^ a b c d e Prunier (2009).
- ^ a b c d e f Abbott (2014).
- ^ Reyntjens 2009, p. 194.
- ^ „DISARMAMENT: SADC Moves into Unknown Territory”. . Arhivat din original la . Accesat în .
Note explicative
modificare- ^ a b Multe miliții Mai-Mai din estul Zairului s-au aliat inițial cu Rwanda și cu AFDL împotriva militanților și refugiaților Hutu.[10] După ce cei mai mulți Hutu au fost alungați, multe grupări Mai-Mai s-au îndreptat însă împotriva Rwandei și împotriva AFDL.[11] Cu toate acestea, unii Mai-Mai anti-Hutu au rămas aliați cu Rwanda și cu AFDL.[12]
- ^ Oficial, FAZ avea c. 80.000 de soldați la începutul conflictului, dar numărul real era mai aproape de circa 50.000.[21][22] Dintre aceștia, doar 25.000 erau în stare să lupte, restul fiind predispuși la a fugi sau a dezerta la primele semne de luptă.[21]
- ^ franceză Première guerre du Congo