Élisabeth Philippine Marie Hélène a Franței
| Servitorul lui Dumnezeu Élisabeth a Franței | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2][3][4]  Versailles, Communauté d'agglomération Versailles Grand Parc(d), Regatul Franței |
| Decedată | (30 de ani)[1][2][3][4] Paris, Prima Republică Franceză |
| Înmormântată | cimetière des Errancis[*] Catacombele Parisului |
| Cauza decesului | decapitare |
| Părinți | Ludovic, Delfin al Franței (1729–1765) Marie-Josèphe de Saxonia |
| Frați și surori | Ludovic al XVI-lea al Franței Ludovic al XVIII-lea al Franței Carol al X-lea al Franței Marie Thérèse, Madame Royale[*] Clothilde a Franței Marie-Zéphyrine de France[*] Xavier de France[*] Louis, Duce de Burgundia |
| Religie | catolicism |
| Limbi vorbite | limba franceză[5] limba italiană |
| Venerație | |
| Venerată în | Biserica Catolică |
| Sărbătoare | 10 mai |
| Apartenența | Eparhia de la Versailles |
| Însemne | Cununa martiriului Palma martiriului Fleur de lis Rozariu |
| Patronaje | Franța |
 Sfinți | |
Modifică date / text  | |
Elisabeta a Franței (Élisabeth Philippine Marie Hélène de France[6][7] ; 3 mai 1764 – 10 mai 1794), cunoscută ca Madame Élisabeth, a fost prințesă franceză, sora mai mică a regelui Ludovic al XVI-lea. În timpul Revoluției franceze, a rămas alături de rege și de familia lui și a fost executată în Piața Revoliției din Paris în timpul Terorii. Ea este privită de Biserica Catolică ca martir și este venerată ca Servitorul lui Dumnezeu.[8][9]
Copilărie
modificare.jpg)
Élisabeth s-a născut la 3 mai 1764 la Palatul Versailles în Franța. A fost cel mai mic copil al lui Ludovic, Delfin al Franței și a celei de-a doua soții, Ducesa Maria Josepha de Saxonia. Bunicii paterni au fost regele Ludovic al XV-lea al Franței și regina Maria Leszczyńska. Ca nepoată a regelui Franței a fost Petite-Fille de France. Bunicii materni au fost regele Augustus al III-lea al Poloniei, elector de Saxonia și arhiducesa Maria Josepha, fiica împăratului Iosif I.
A fost crescută de Marie Louise de Rohan, contesă de Marsan, guvernantă a copiilor Franței și sora Prințului de Soubise. A primit o educație bună. Élisabeth a fost profund religioasă. A fost devotată fratelui său, regele, și a refuzat să se căsătorească ca să poată rămâne în Franța: în 1777, împăratul Iosif al II-lea a sugerat o căsătorie însă Élisabeth a refuzat având consimțământul fratelui său.
Revoluție
modificareÉlisabeth și fratele ei Charles-Philippe, conte d'Artois, au fost conservatorii familiei regale. Spre deosebire de Artois, care, la ordinul regelui, a părăsit Franța la 17 iulie 1789, la trei zile după asaltul Bastiliei,[10] Élisabeth a refuzat să emigreze. După ce familia regală a fost transferată de la Palatul Versailles la Palatul Tuileries ea a preferat să rămână cu regele și familia sa decât cu mătușile ei Madame Adélaïde și Madame Victoire la Castelul Bellevue.
A corespondat cu contele d'Artois care era în exil iar una dintre scrisori, în care și-a exprimat opinia că ar fi necesară o intervenție străină pentru restabilirea vechiului regim, a fost interceptată de Adunarea Națională.
La 9 mai 1794, a fost transferată la Conciergerie și adusă în fața Tribunalului Revoluționar. A fost acuzată că a furnizat fonduri emigranților, că a încurajat rezistența trupelor regale în timpul evenimentelor din 10 august 1792. În timpul procesului, ea a răspuns, atunci când a fost apelată cu "sora tiranului": "Dacă fratele meu ar fi fost așa cum îi spuneți, nu ați fi fost acolo unde sunteți și nici eu nu aș fi unde sunt". Élisabeth a fost condamnată la moarte și ghilotinată în ziua următoare.[11]
Cauza beatificării și canonizării
modificareÉlisabeth a murit în mirosul sfințeniei. Potrivit doamnei de Genlis, un parfum de trandafiri a străbătut Place de la Concorde după executarea ei.
În 1953, Papa Pius al XII-lea a recunoscut prin decret caracterul eroic al virtuților sale pur și simplu din cauza martiriului ei. Prințesa a fost declarată slujitoare a lui Dumnezeu și cauza beatificării a fost prezentată oficial la 23 decembrie 1953 de cardinalul Maurice Feltin, arhiepiscopul Parisului.
În 2016 cardinalul André Vingt-Trois, arhiepiscopul Parisului, a reactivat cauza beatificării sale. Părintele Abbé Xavier Snoëk, preot paroh al parohiei Sainte-Élisabeth-din Paris, a fost numit postulator al cauzei (biserică situată în vechiul cartier al Templului unde a fost închisă prințesa), iar în mai 2017 a recunoscut asocierea credincioșilor promotori ai cauzei lor.
La 15 noiembrie 2017 cardinalul Vingt-Trois, după consultarea Conferinței episcopale franceze și a nihil obstat al Congregației pentru Cauzele Sfinților din Roma, speră că procesul va duce la canonizarea doamnei Élisabeth, sora lui Ludovic al XVI-lea.[12], [13]
Note
modificare- ^ a b Elizabeth Of France, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Elisabeth de France, Genealogics
- ^ a b „Élisabeth Philippine Marie Hélène a Franței”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Elisabeth Philippine Marie Hélène de Bourbon, The Peerage, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Achaintre, Nicolas Louis, Histoire généalogique et chronologique de la maison royale de Bourbon, Vol. 2, (Rue de l'École de Médecine, 1824), 168.
- ^ Diderot & d'Alembert Encyclopédie méthodique: Jurisprudence, Paris, 1786, p. 159 [1]
- ^ „1794”. faithweb.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Bienvenue sur le site de la paroisse Sainte-Élisabeth-de-Hongrie”. sainteelisabethdehongrie.com. Accesat în .
- ^ Castelot, André, Charles X, La fin d'un monde, Perrin, Paris, 1988, pp. 79-80, ISBN 2-262-00545-1
- ^ Trial and execution (French): de Beauchesne, Alcide-Hyacinthe, La vie de Madame Élisabeth, sœur de Louis XVI, Volume 2, Henri-Plon Éditeur-Imprimeur, Paris, 1870, pp. 199-205, 219-250.
- ^ Barrett, David V. (). „French bishops approve opening of Cause for King Louis XVI's sister”. Catholic Herald. Accesat în .
- ^ Brdn, Anita Snchz (), La cause de béatification de "Madame Elisabeth", par l’abbé Xavier Snoëk (în franceză), ZENIT - Francais