Wikipedia

Prioria din Sion

Prioria din Sion este o societate secretă mitică care plănuiește reinstaurarea dinastiei merovingiene pe tronul Europei și Ierusalimului. Existența ei a fost speculată și popularizată în controversata carte Sângele sfânt și Sfântul Graal.[1] În prefața cărții de ficțiune a lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci, societatea era presupusă ca fiind reală.

Deși a fost denunțată ca farsă de numeroși jurnaliști și istorici[2][3][4][5][6][7][8][9] unii sceptici și-au exprimat îngrijorarea cu privire la diseminarea și popularitatea cărților, site-urilor web și filmelor inspirate de această farsă, care au contribuit la răspândirea unor teorii ale conspirației, credințe superstițioase și idei pseudoistorice.[10][11][12]

Presupuși Mari Maeștri

modificare

Despre mitica Priorie din Sion se presupune că este condusă de către un "Nautonnier", cuvânt din limba franceză veche cu sensul de navigator, echivalentul unui Mare Maestru în nomenclatura ezoterică internă. Următoarea listă de Mari Maeștri se bazează pe Dosarele secrete ale lui Henri Lobineau realizată de Pierre Plantard sub "pseudonimul" "Philippe Toscan du Plantier" în 1967.

  1. Jean de Gisors (1188–1220)
  2. Marie de Saint-Clair (1220–1266)
  3. Guillaume de Gisors (1266–1307)
  4. Edouard de Bar (1307–1336)
  5. Jeanne de Bar (1336–1351)
  6. Jean de Saint-Clair (1351–1366)
  7. Blanche d'Évreux (1366–1398)
  8. Nicolas Flamel (1398–1418)
  9. René d'Anjou (1418–1480)
  10. Iolande de Bar (1480–1483)
  11. Sandro Filipepi (1483–1510)
  12. Leonardo da Vinci (1510–1519)
  13. Connétable de Bourbon (1519–1527)
  14. Ferdinand de Gonzague (1527–1575)
  15. Louis de Nevers (1575–1595)
  16. Robert Fludd (1595–1637)
  17. J. Valentin Andrea (1637–1654)
  18. Robert Boyle (1654–1691)
  19. Isaac Newton (1691–1727)
  20. Charles Radclyffe (1727–1746)
  21. Charles de Lorraine (1746–1780)
  22. Maximilian de Lorraine (1780–1801)
  23. Charles Nodier (1801–1844)
  24. Victor Hugo (1844–1885)
  25. Claude Debussy (1885–1918)
  26. Jean Cocteau (1918–1963)

Note

modificare
  1. ^ Michael Baigent, Richard Leigh, Henry Lincoln (). Sângele sfânt și Sfântul Graal. Rao. ISBN 973-576-845-3. 
  2. ^ Bill Putnam, John Edwin Wood, The Treasure of Rennes-le-Château, A Mystery Solved (Sutton Publishers, 2003).
  3. ^ Pierre Jarnac, Les Archives de Rennes-le-Château, Tome I, p.197-198 (Editions Bélisane, 1987)
  4. ^ Jean-Luc Chaumeil, La Table d'Isis ou Le Secret de la Lumière, p. 121-124. (Editions Guy Trédaniel, 1994, ISBN 2-85707-622-3)
  5. ^ Massimo Introvigne, Gli Illuminati e il Priorato di Sion (Piemme, Milano 2005).
  6. ^ Bernardo Sanchez Da Motta, Do Enigma de Rennes-le-Château ao Priorado de Siao - Historia de um Mito Moderno(Esquilo, 2005).
  7. ^ Jean-Jacques Bedu, Les sources secrètes du Da Vinci Code (Éditions du Rocher, 2005).
  8. ^ Franck Marie, Rennes-le-Château, Etude Critique (SRES, 1978)
  9. ^ Pierre Jarnac, Histoire du Trésor de Rennes-le-Château (Editions Belisane, 1985).
  10. ^ Klinghoffer, David (). „The Da Vinci Protocols: Jews should worry about Dan Brown's success”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Miller, Laura (). „The Da Vinci crock”. Accesat în . [nefuncțională]
  12. ^ Miller, Laura (). „Jesus: The coverup”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie suplimentară

modificare
  • Lynn Picknett, Clive Prince, Misterul Sionului : În culisele lumii neștiute a maeștrilor secreți europeni, traducător: Dan Costinaș, RAO International Publishing Company, București, 2006, ISBN 978-973-103-016-6


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Prioria_din_Sion&oldid=15771257