Pseudoscorpion

Pseudoscorpion
Kaldari pseudoscorpion 01.jpg
Lasiochernes cretonatus
Clasificare științifică
Supradomeniu[*]Biota
Supraregn[*]Eukaryota
RegnAnimalia
SubregnBilateria
Infraregn[*]Protostomia
Superîncrengătură[*]Ecdysozoa
ÎncrengăturăArthropoda
SubîncrengăturăChelicerata
ClasăArachnida
Subclasă[*]Dromopoda
Ordin
Pseudoscorpiones[1][2]
De Geer, 1778

Pseudoscorpionul (Chelonetida) este o arahnidă mică cu corpul turtit dorso - ventral, acoperit cu o cuticulă chitinizată. Ordinul cuprinde 3 300 de specii. La exterior seamănă cu scorpionii datorită pedipalpilor, de aici a provenit și numele lor. Totuși, întrunesc mai multe caractere comune cu păianjenii decât cu scorpionii. Au lungimi de 2 – 8 mm[3], cel mai mare din speciile cunoscute este Garypus titanius, care ajunge până la lungimea de 7 – 12 mm[4][5].

Morfologie externăModificare

Corpul este alcătuit, ca și la toate arahnide, din prosomă și opistosomă.
Prosoma este nesegmentată, prezentând dorsal 1-2 perechi de ochi, dorsal este acoperită de un scut chitinos, iar ventral, coxele membrelor se unesc median, acoperind sternitele în întregime. De prosomă sunt anexat șase perechi de membre (apendice): câte o pereche de chelicere și pedipalpi și patru perechi de picioare.
Chelicerele sunt retractile, alcătuite din două articole dintre care ultimul mobil – chelă. Modul în care ele sunt articulate formează o chelă prehensilă cu ajutorul căreia pseudoscorpionii fărâmițează prada. În chelicere se deschid canalele glandelor sericigene - producătoare de mătase.

 
Pseudoscorpion

Pedipalpii sunt masivi, transformați în clești asemănători cu cei de la scorpioni. Chelele lor prezintă în schimb glande veninoase. Pedipalpii sunt alcătuiți din 6 articole: coxă, trohanter, femur, patelă, bazitars și tars. Ei sunt utilizați, la fel, la reținerea și fărâmițarea prăzii, în timpul curtării, la lupte, și datorită trhobotriilor, ca organe senzitive.
Picioarele, patru perechi, sunt compuse din 6 – 7 articole. Primele două perechi sunt mai lungi decât ultimele. La unele specii picioarele se termin cu ghiare.
Opistosoma este ovală și ușor aplatizată dorso-ventral. Ea este formată din 12 segmente, din care sunt vizibile doar 11, lateral, pe segmentele trei și patru ale opistosomei se găsesc două perechi de stigme respiratorii. Opistosoma este acoperite de tergite, dorsal, și sternite, ventral, slab scleritizate. Tergitele și sternitele sunt alipite de o membrană pleurală moale.
Prosoma se acordă cu opistosoma fără niciun pețiol.

 
Scorpionul de cărți

AnatomieModificare

Sistemul nervos este concentrat într-o masă ganglionară. Creierul, localizat în parte dorsală a prosomei, este constituit din 3 părți: protocerebronul, deutocerebronul și tritocerebron. Ventral se află ganglionul subesofagian. Creierului și ganglionul sunt conectați formând un inel circumesofagian.
Organele de simț. Pseudoscorpionii au 2 – 4 ochii, iar speciile cavernicole nu au niciunul. Este bine dezvoltată chemorecepția. Cel mai imporatant simț este cel tactil. El este executat de trihobotrii, perișori tactili răspândiți pe toată suprafața corpului, în special pe pedipalpi și picioare. Cu ajutorul lor pseudoscorpionii recepționează atât vibrațiile suprafeței pe care se află, cât și cele ale aerului. Ei pot simți apropierea prăzii la o distanță de 15 mm.
Sistemul circulator. Pseudoscorpionii sunt animale foarte mici, de aceea transportul substanțelor este realizat, în principalp, prin difuzie. Totuși, ei au o inimă poziționată în opistosomă și se alungește în regiunea anterioară formând o aortă cefalică. Ea reprezintă un tub cu 1 – 4 osteole.
Sistemul respirator prezintă trahei ramificate. Ele comunică cu exteriorul prin stigme situate lateral pe segmentele opistomele III și IV.
Sistemul digestiv se compune din orificiul bucal, înconjurat de 2 buze și lamele maxilare ale pedipalpior. Ca rezultat, se constituie un atriu prebucal, unde se deschid canalele glandelor salivare. De la orificiul bucal pleacă un faringe musculos, urmat de esofag și stomac aspirator. Stomacul continuă cu intestinul mijlociu, cecul rectal și se termină cu anus. La nivelul intestinului mediu se formează diverticule intestinale ramificate în toată opistosomă și prosomă. Aici are loc absorbția și depozitarea substanțelor nutritive. Prada este reținută cu ajutorul chelicerelor și pedipalpii injectează veninul în victimă, începându-se digestia preintestinală. Apoi, produsul lichefiat este aspirat de esofag și stomac.
Excreția este efectuată de o pereche de glande coxale, care se deschid prin nefrodiopori între coxele celei de a III – a și a IV – 4 pereche de picioare. Și-n plus, intestinul posedă proprietăți excretoare. Organele excretorii sunt tuburile lui Malpighi, pricipalul metabolit eliminat este guanina.

 
Pseudoscorpion călătorind pe o diptere.

ReproducereModificare

Împerecherea are loc fără acuplare, cu ajutorul spermatoforului, pe care masculul îl lasă pe substrat, iar femela mai apoi îl introduce în operculul genital, în acest timp masculul se încleștează cu pedipalpii femela dirijând-o spre spermatofor. Ouăle fecundate se păstrează într-o cameră specială, unde sunt purtate și larvele. Dezvoltarea se realizează prin metamorfoză. Larvele năpârlesc de 2 – 4 ori, după care apar tinerii adulți. Pseudoscorpionii ating maturitatea la 1 an, durata medie de viață este de 2 – 3 ani.

EcologieModificare

Scorpionii falși trăiesc în toate zonele tropicale și temperate. Se ascund în peșteri, în sol, în crăpăturile pietrelor, sub scoarța copacilor doborâți, iar câteva specii s-au adaptat habitatului uman, fiind întâlnite uneori între filele cărților (așa numitul scorpion de cărți), în crăpăturile clădirilor, ori în colțurile ascunse ale mobilierului vechi. Pseudoscorpionii habitează și pe arbori. Unele specii sunt întâlnite în colonii de termite și furnici, cu larvele cărora se hrănesc. În general pseudoscorpionii vânează diferite insecte, arahnide sau consumă larvele acestora. Pseudoscorpionii sunt activi în lunile calde ale anului. Iarna ei își țes un cocon de mătase pentru a hiberna. Mătasea mai este folosită la construcția unor mici camere pentru depunerea ouălor și pentru năpârlire. Femelele și juvenilii au fost observați călătorind pe insecte, păsări sau în blana mamiferelor, acesta fiind un mijloc convenabil de transport și răspândire.

SistematicăModificare

NoteModificare

  1. ^ Integrated Taxonomic Information System, , accesat în  
  2. ^ (PDF) http://www.mapress.com/zootaxa/2011/f/zt03148p120.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Pennsylvania State University, Department: Entomological Notes: Pseudoscorpion Fact Sheet
  4. ^ Ascension Island Conservation Centre: Endemic invertebrates
  5. ^ Agricultural Research Council (South Africa): Pseudoscorpions

BibliografieModificare

Toderaș I., Vladimirov M, Miculescu Z. Lumea animală a Moldovei, vol. I/ Nevertebratele. Ch Î. E. P. Știința, 2007- 196 p

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pseudoscorpion
Wikispecies conține informații legate de Pseudoscorpion