Putifar și soția lui

Putifar sau Potifar este un personaj din povestea biblică a lui Iosif din Cartea Geneza. Acolo se spune că Putifar era căpitan al gărzilor palatului. În Coran este menționat cu titlul său, Aziz. Iosif, vândut ca sclav de frații săi, este dus în Egipt, unde este vândut lui Putifar ca un sclav domestic. Putifar îl face pe Iosif șeful gospodăriei sale, dar soția lui Putifar, care nu este numită în Biblie sau în tradiția creștină, devine furioasă pe Iosif pentru că acesta rezistă la încercările ei de a-l seduce și îl acuză pe nedrept de tentativă de viol. Putifar îl aruncă pe Iosif în închisoare, iar capacitatea lui de a interpreta visele va fi aflată mai târziu de Faraon de la ceilalți prizonieri.

Iosif și soția lui Putifar (1630) de Guido Reni.

Iosif acuzat de soția lui Putifar (1655) de Rembrandt van Rijn.

Iosif și soția lui Putifar, plecarea lui Iosif (între 1626 și 1630) de Orazio Gentileschi.

După ce interpretarea de către Iosif a viselor lui Faraon și numirea lui ulterioară ca stăpân al Egiptului, Iosif (redenumit Țafnat-Paneah) s-a căsătorit cu Asineta, fiica preotului Poti-Fera din Iliopolis. Poti-Fera ar putea fi aceeași persoană ca și Putifar, iar în acest caz Iosif s-ar fi căsătorit cu fiica femeii responsabile pentru încarcerarea sa pe nedrept.

Textul ebraic medieval Sefer HaYashar, un comentariu al textului Torei, îi dă soției lui Putifar numele de Zuleikha, la fel ca multe tradiții islamice și poemul persan Yusuf și Zulaikha din Haft Awrang („Cele șapte tronuri”) a lui Djami. Din cauza situării acțiunii în Egipt, nu este imposibil de detectat în acest text biblic un ecou al foarte vechii fabule egiptene a celor doi frați Bata si Anpu.

Povestea a fost reprezentată frecvent în arta occidentală din perioadele renascentistă și barocă, arătând, de obicei, momentul în care Iosif se îndepărtează de patul în care se află figura mai mult sau mai puțin dezbrăcată a soției lui Putifar. Miniaturile persane ilustrează adesea povestea Yusuf și Zulaikha din Haft Awrang („Cele șapte tronuri”) a lui Djami.

Etimologie

Putifar (ebraică פוטיפר) este forma prescurtată a numelui egiptean „Potiphera” ce are sensul „cel pe care l-a dat Ra”. El este analog cu numele de „Teodor”=„darul lui Dumnezeu” din lumea occidentală.

Referințe religioase

Plasarea lui Putifar sau a lui Iosif într-un context istoric clar este dificilă, neputând fi identificat faraonul la care se face referire. Potrivit calendarului evreiesc, Iosif a fost cumpărat în anul 2216, adică în anul 1544 î.Hr., la sfârșitul celei de-a doua Perioadă Intermediară sau chiar la începutul Noului Regat. Tora, în care apare povestea (preluată apoi în Biblie și în Coran) a fost cel mai vechi text scris din cele trei: c. 600 î.Hr. în timpul Exilului Babilonian. Potrivit ipotezelor documentare, povestea lui Putifar și a soției lui este atribuită unei surse yahwiste și stă în același loc în care se află poveștile majordomului și brutarului și visele Faraonului din textul elohist.

Potrivit dr. G.J. Wenham (IVP New Bible Commentary) executarea era normală în cazurile de viol și, astfel, povestea implică faptul că Putifar ar fi avut îndoieli cu privire la relatarea soției sale.

Cartea lui Avraam, inclusă în Perla de mare preț, una dintre lucrările canonice ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă și ale bisericilor mișcării Sfinților din Zilele din Urmă, se referă la „Dealul lui Putifar” din Egipt (Avraam 1:10, 20).

Referințe culturale

• În artă acest subiect este unul dintre cele mai frecvent reprezentate în toposul Puterea femeilor.
• Există un poem persan numit Yusuf și Zulaikha în Haft Awrang („Cele șapte tronuri”) a poetului Djami.
• În Divina Comedie, Dante vede umbra soției lui Putifar în al optulea cerc al Iadului. Ea nu vorbește, dar Dante află de la un alt spirit, că, împreună cu alți martori mincinoși, ea este condamnată să sufere de febră pentru eternitate.
• În filmul Matewan al lui John Sayles, Will Oldham interpretează un preot tânăr care predică povestea lui Putifar către locuitorii micului său oraș.
• În musicalul Joseph and the Amazing Technicolor Dreamcoat al lui Andrew Lloyd Webber, Putifar este un magnat din Egiptul antic care a făcut avere prin cumpărare de acțiuni la construirea piramidelor („Putifar a făcut o grămada mare de bani, deținând o cotă mare din Nil”). Soția lui este o vânătoare de bărbați. Ambii apar în piesa „Potiphar”.
• În poemul „On Fame” al lui John Keats, poetul numește bârfa „cumnata gelosului Putifar”.
• În filmul de animație Joseph: King of Dreams, înainte de a-l închide pentru că i-ar fi agresat soția, Putifar își dă seama de inteligența lui Iosif și-l face sclav șef în casa lui. El ordonă executarea lui Iosif pentru presupusa tentativă de viol asupra soției sale, dar atunci când ea îi cere să se oprească, Putifar își dă seama că Iosif spunea adevărul cu privire la nevinovăția lui și îl închide, în schimb, pentru a salva aparențele, arătând un mare dezgust față de nevasta sa. Putifar îl aduce mai târziu pe Iosif la Faraon, care este neliniștit de vise inexplicabile, și își exprimă regretul profund pentru că l-a dus la închisoare pe Iosif. El îi spune lui Faraon că garantează pentru Iosif „cu viața [lui]”.
• Thomas Mann în Iosif și frații săi sugerează că frustrarea sexuală a ei se datorează parțial faptului că Putifar este eunuc.

Galerie

• Iosif și soția lui Putifar în artă
• 
  Iosif și soția lui Putifar (1544) de Hans Sebald Beham
• 
  Iosif și soția lui Putifar (1610) de Ludovico Cigoli
• 
  Iosif și soția lui Putifar (1631) de Guido Reni
• 
  Iosif și soția lui Putifar (1634) de Rembrandt
• 
  Iosif și soția lui Potifar (1649) de Guercino
• 
  Iosif și soția lui Putifar (aprox. 1660) de Bartolomé Esteban Perez Murillo
• 
  Iosif și soția lui Putifar (1711) de Jean-Baptiste Nattier

Bibliografie

• The Hebrew Pharaohs of Egypt, Ahmed Osman, Bear & Co. 1987