Pygmalion
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Pygmalion este un nume grecesc, probabil cu rădăcini feniciene. Pygmalion sau Pygmaion după Hesychios din Alexandria, este probabil o variantă cipriotă a lui Adonis. Referințe la nume:
- Pygmalion, regele Tir-ului, fratele reginei Dido a Cartaginei
- Pygmalion, regele mitologic al Ciprului, fratele lui Metharme și bunicul lui Adonis
- Pygmalion, titlul unei piese a lui George Bernard Shaw din 1912
-_Pygmalion_and_his_Statue_-_Pygmalion_ja_h%C3%A4nen_veistoksensa_-_Pygmalion_med_sin_staty_(29178833140).jpg)
Mitologie Modificare
Poetul roman Ovidius, în a zecea carte a Metamorfozelor spune povestea unui sculptor cipriot care s-a îndrăgostit de propria operă. Pygmalion, fiul lui Belus era un sculptor singuratic care a făcut din fildeș sculptura unei femei. El s-a rugat lui Venus (Afrodita), zeița frumuseții și a dragostei, care din milă, a dat viață sculpturii. Din uniunea lui Pygmalion cu femeia sculptată în fildeș a rezultat un fiu denumit Pathos (suferinta in greaca) .
După unii autori, ulteriori lui Ovidiu, statuia se numește Galateea sau Elise (Goethe), după confuzia cu Dido (Elissa).
Teatru Modificare
George Bernard Shaw reia mitul și ideea lui de baza într-o piesă de teatru cu același nume: Pygmalion. În piesă, profesorul Henry Higgins, un lingvist snob, pariază că va transforma o florăreasă simplă, Eliza Doolittle, într-o atracție a lumii mondene londoneze numai învățând-o să vorbească cu un accent specific înaltei clase. Ca și Pygmalion, el se îndrăgostește de propria creație, dar aceasta îl respinge căsătorindu-se cu un tânar aristocrat.
Piesa lui George Bernard Shaw stă la baza filmului muzical My Fair Lady.
Pygmalion a încântat și a scandalizat în același timp la momentul apariției, fiind perceput că un atac la adresa sistemului britanic de clase și ca luare de poziție a lui Shaw în favoarea vederilor feministe. În viziunea lui Shaw, foneticianul Henry Higgins este un „Pygmalion” care, în urmă unui pariu, își propune să o transforme pe Eliza Doolittle, o simplă florăreasă, într-o ducesă care să se simtă în largul ei în societatea aleasă. Singurul lucru pe care îl uită însă este că această „creație” a lui are la rândul ei o minte proprie.[1]
Opera lui George Bernard Shaw a fost adaptată în musicalul My Fair Lady, cu Audrey Hepburn și Rex Harrison în rolurile principale, film câștigător a opt premii Oscar.[2]
Note Modificare
- ^ George Bernard Shaw (). Pygmalion. Auchan.
- ^ Pygmalion - George Bernard Shaw