Deschide meniul principal

Qigong (Chi Kung) este un sistem chinezesc antic de cultivare a sănătății, vitalității și longevității, cât și de evoluție spirituală. Bazat pe principiile clasice ale Taoismului, Qigong oferă o cale de autocultivare ce presupune armonia între toate nivelurile ființei umane (fizic, psihic și spiritual), armonia cu natura și progresul constant și natural, evitând excesele și accidentările posibile în alte discipline fizice și, în acelați timp, evitând retragerea din lume caracteristică altor căi spirituale.

Semnificația numeluiModificare

Qi însemnă "respirație" și "aer" și, prin extensie, energie și vitalitate. Gong înseamnă muncă și exprimă de asemenea măestria dobândită prin exercițiu. Qigong înseamnă, prin urmare, lucrul cu energia.

Scurt istoricModificare

Qigong a fost practicat în secret timp de peste 5000 de ani, fiind unul din cele mai bine păstrate secrete. Transmiterea din generație în generație se făcea pe cale directă. Puținele texte clasice care oferă informații despre aceast sistem sunt scrise intenționat în termeni codificați (Daniel Reid, prefața). Astăzi, în era informației, Qigong a devenit cunoscut la nivel mondial și secretele păstrate din vechime sunt acum predate deschis în întreaga lume. Studii de specialitate realizate în Asia și în restul lumii atestă eficacitatea Qigong-ului în tratarea a numeroase afecțiuni în care medicina occidentală nu oferă decât remedii temporare. De asemenea, multe spitale includ practica Qigong-ului medical ca ajutor in tratarea anumitor afectiuni.

În general, Qigong-ul este asociat și cu practica Tai Chi-ului, o artă marțială internă care poate fi considerată un Qigong în mișcare și practicat de mulți oameni doar pentru beneficiile aduse sănătății.

De-a lungul timpului, în China s-au dezvoltat cinci tradiții distincte sau școli de qigong, fiecare cu propriile teorii și caracteristici: qigongul medical chinezesc, qigongul taoist, qigongul budist, qigongul confucian și qigongul artelor marțiale. Toate aceste tradiții qigong includ practici menite să cultive și să echilibreze qi.[1][2][3][4]

Influența medicinii chinezești tradiționaleModificare

Teoriile qigongului antic chinezesc includ Teoria Yin și Yang și Wu Xing, Teoria esenței-Qi-Spirit, Teoria lui Zang-Xiang, Meridianii și Teoria sângelui Qi-sânge, care au fost sintetizate ca parte a medicinei tradiționale chinezești (TCM).[5]:45–57 TCM se concentrează pe urmărirea și corectarea disarmoniei subiacente, în termeni de deficiență și exces, folosind forțele complementare și opuse ale lui yin și yang (陰陽),pentru a crea un flux echilibrat de qi. Qi este echilibrat în termeni de yin și yang în contextul sistemului tradițional de cinci faze (Wu xing 五行).[1][6]

Influența TaoismuluiModificare

În Daoism, diferite practici cunoscute sub numele de Daoist Qigong sunt susținute că oferă o modalitate de a realiza longevitatea și iluminarea spirituală[7], precum și o legătură mai strânsă cu lumea naturală[8].

Influența BudismuluiModificare

În practicile de meditație budiste, cunoscute sub numele de Qigong budist, fac parte dintr-o cale spirituală care duce la iluminarea spirituală sau la Buddha.[9]

Influența artelor marțialeModificare

Practica qigong-ului este o componentă importantă în ambele stiluri ale artei marțiale chinezești[10] interne și externe. Focusarea pe qi este considerată o sursă de putere, precum și fundamentul stilului intern de arte marțiale (Neijia). Tai Chi Chuan, Xingyiquan și Baguazhang sunt reprezentative pentru tipurile de arte marțiale chinezești care se bazează pe conceptul de qi ca temelie.[11] Funcțiile extraordinare ale abilităților artelor marțiale, cum ar fi abilitatea de a rezista grevelor grele (Iron Shirt, 鐵 衫)[12] și abilitatea de a sparge obiectele grele (Iron Palm, 鐵掌)[13][14] sunt abilități atribuite qigongului Instruire.

Influența perioadei moderneModificare

Noțiunea de QiModificare

Qi (Chi) este energia vitală cu care se lucrează în toate practicile Qigong.

  • Qi este piatra de temelie a intregii materii, ea este elementul fundamental constitutiv al tuturor lucrurilor si fenomenelor vizibile si invizibile
  • Qi este elementul fundamental al celor trei niveluri ale ființei omenești: corpului, energia și mintea
  • Qi alcătuiește domeniul polar în care se deplasează energia

PrincipiiModificare

Polaritatea Yin și Yang reprezintă rezultatul difernețierii primordiale a sursei universului, care prin scindare a dat naștere celor două contrarii, Yin și Yang, cât și energiei vidului. Această polaritate se regăsește sub diferite forme în Univers:

  • Prenatal și postnatal
  • Apa (shui) și focul (huo)
  • Mișcarea (dung) și Nemișcarea (jing)
  • Interiorul (nei) și exteriorul (wai)

Principiul celor trei forțe și al celor trei comori Trinitatea întâlnită în multe religii ale lumii se manifestă în tradiția taoistă la nivelul universului prin cele Trei Forțe ale Cerului (tien), Pământului (di) și Umanității (ren). La nivelul ființei umane, acestora le corespun cele Trei Comori care sunt esența (jing), energia (qi) și spiritul (shen).

Cele cinci energii elementare Conform paradigmei taoiste chineze a creației și formelor, toată materia de pe pământ este alcătuită și animată de cele 5 energii elementare. Conform Tratatului de medicină internă al Împăratului Galben, acestea sunt: Lemnul, Focul, Pământul, Metalul și Apa. Aceste energii se combină și se recombină pentru a forma miriadele de forme ce alcătuiesc lumea. Qigong oferă tehnici de echilibrare și dirijare a energiilor elementare care acționează în corpul uman. Fiecare energie elementară este asociată unui organ major și unor organe ajutătoare, astfel:

  • Lemnul este asociat cu ficatul și vezica biliară
  • Focul este asociat cu inima și intestinul subțire
  • Pământul este asociat cu splina, pancreasul și stomacul
  • Metalul este asociat cu plămânii și intestinul gros
  • Apa este asociată cu rinichii și vezica urinară

De asemenea, fiecărei energii, și prin urmare, fiecărui organ îi corespunde o culoare: verde pentru ficat, roșu pentru inimă, galben pentru splina, alb pentru plămâni și albastru pentru rinichi.

Principalele școli de QigongModificare

  • Școala taoistă este cea mai răspândită, punând accent atât pe cultivarea corpului fizic cât și pe practica spirituală
  • Școala confucianistă, în care exercițiile de Qigong erau folosite pentru purificarea minții și controlul emoțiilor în vederea unei mai bune vieți civice
  • Școala budistă, în care exercițiile de Qigong erau folosite mai mult pentru a contracara efectele șederii prelungite
  • Școala medicală care cuprinde exerciții create special pentru tratarea anumitor afecțiuni
  • Școala militară, în care exercițiile sunt folosite pentru a cultiva puterea internă (nei gong) cu scopul utilizării ei în luptă

Exerciții de QigongModificare

Exercițiile pot fi grupate în diferite moduri: după dinamicitate, după utilitate, după poziția corpului sau după aspectul existenței căruia i se adresează.

Există prin urmare exerciții dinamice și exerciții statice. Practicile dinamice sunt caracterizate de mișcări lente corelate cu respirația. Cel mai cunsocut astfel de exercițiu este Taijiquan, care este în același timp o puternică artă marțială internă și o practică dinamică de Qigong. Alte exemple includ Tan Tien Qigong (pentru acumularea energiei vitale), Qigong-ul mersului sau Cele Opt Piese de Brocard. Practicile statice presupun nemișcarea externă a corpului combinată cu mișcarea internă a energiei. Acestea includ meditațiile vindecătoare precum Surâsul Interior, Cele șase sunete vindecătoare, Orbita microcosmică sau Cămașa de fier.

Pe de altă parte, există exerciții terapeutice, exerciții marțiale și practici meditative.

După poziția corpului, există exerciții efectuate în picioare, precum Cele Opt Piese de Brocard, exerciții efectuate cu deplasare, precum Qigong-ul mersului sau artele marțiale interne, exerciții practicate șezând și exerciții practicate la sol, în poziția întins, practicate mai ales de persoane slăbite sau bolnave care nu pot practica celelalte forme.

De asemenea, putem distinge între practicile pentru cultivarea naturii și cele pentru cultivarea vieții. Cultivarea "naturii" presupune tot ceea ce ține de existența umană trecătoare - ego-ul, psihologia, familia și munca. Viața se referă la aspectele primordiale ale existenței umane - spiritul nemuritor și energia universală care animă corpul uman dar care supraviețuiește disoluției corpului fizic.

LiteraturăModificare

  • Kenneth Cohen: Qigong: Grundlagen, Methoden, Anwendung. Weltbild, Augsburg 2005. Übersetzer: Dagmar Ahrens-Thiele, Konrad Dietzfelbinger. ISBN 3-8289-4883-9.
  • Thomas Heise: Qigong in der VR China: Entwicklung, Theorie und Praxis. VWB-Verlag, Berlin 1999. ISBN 3-86135-137-4.
  • Thomas Heise: Qigong und Maltherapie. Komplementaertherapien Psychosekranker. VWB-Verlag, Berlin 2009. ISBN 978-3-86135-144-3
  • Werner Lind: Lexikon der Kampfkünste. Edition BSK, Sportverlag, Berlin 2001, ISBN 3-328-00898-5, S. 484-487
  • Daniel Reid - Qi Gong - Manual de inițiere (Polirom, Traducere de Cristina Popa)

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ a b Yang, Jwing-Ming. (). The root of Chinese Chi kung: the secrets of Chi kung training. Yang's Martial Arts Association. ISBN 978-0-940871-07-6. 
  2. ^ Frantzis, Bruce Kumar (). Opening the Energy Gates of Your Body (The Tao of Energy Enhancement). North Atlantic Books. ISBN 978-1-55643-164-7. 
  3. ^ Liu, JeeLoo (). An Introduction to Chinese Philosophy: From Ancient Philosophy to Chinese Buddhism. Wiley-Blackwell. ISBN 978-1-4051-2949-7. 
  4. ^ Li, Chenyang (). The Tao encounters the West: explorations in comparative philosophy. Albany: State University of New York Press. ISBN 978-0-7914-4135-0. 
  5. ^ Liu, Tian Jun; Qiang, Xiao Mei, ed. (). Chinese Medical Qigong, Third Edition. Singing Dragon. ISBN 978-1848190962. 
  6. ^ Holland, Alex (). Voices of Qi: An Introductory Guide to Traditional Chinese Medicine. North Atlantic Books. ISBN 978-1-55643-326-9. 
  7. ^ Luk, C.; Chen Chao, Pi; Lu, Kʻuan Yü (). Taoist yoga: alchemy and immortality: a translation, with introduction and notes, of The secrets of cultivating nature and eternal life (Hsin ming fa chueh ming chih). York Beach, Me.: Samuel Weiser. ISBN 978-0-87728-067-5. 
  8. ^ Réquéna, Yves (). Chi Kung: The Chinese Art of Mastering Energy. Healing Arts Press. p. 4. ISBN 978-0892816392. 
  9. ^ Bucknell, Roderick S.; Stuart-Fox, Martin (). The twilight language: explorations in Buddhist meditation and symbolism. London: Curzon Press. ISBN 978-0-7007-0234-3. 
  10. ^ Liang, Shou-Yu; Wu, Wen-Ching; Breiter-Wu, Denise (). Qigong Empowerment: A Guide to Medical, Taoist, Buddhist, and Wushu Energy Cultivation. Way of the Dragon Pub. ISBN 978-1-889659-02-2. 
  11. ^ Li, Lu; Yun, Zhang (). The Combat Techniques of Tai Ji, Xing Yi, and Ba Gua : Principles and Practices of Internal Martial Arts. Frog, Ltd./Blue Snake Books. ISBN 978-1-58394-145-4. 
  12. ^ Chia, Mantak (). Iron Shirt Chi Kung. Destiny Books. ISBN 978-1-59477-104-0. 
  13. ^ Lee, Ying-Arng. (). Iron Palm in 100 days. Wehman Bros. Inc. 
  14. ^ Chao, H.C. (). Complete iron palm training for self defense. Unitrade Company. 

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Qigong