Războaiele Anglo-Afgane
Războiul Anglo-Afgan se poate referi:
- Primul Război Anglo-Afgan (1839–1842)
- Al Doilea Război Anglo-Afgan (1879–1880)
- Al Treilea Război Anglo-Afgan (1919)
- Al Patrulea Război Anglo-Afgan (noiembrie 2001 – octombrie 2014; parte a Războiului din Afganistan (2001–prezent))
Războaiele anglo-afgane
modificareÎntre anii 1839 și 1919 au fost trei intervenții militare britanice pe teritoriul Afganistanului. Țelul acestor războaie a fost asigurarea hegemoniei britanice în regiune și oprirea expansiunii Imperiului Rus.
Primul război (1839 - 1842)
modificareIn anul 1837 asediază trupele șahului Iranului orașul Herat situat în vestul Afganistanului. Această acțiune militară a fost sprijinită neoficial de consulatul rus din Teheran. Ofițerul de artilerie britanic „Eldred Pottinger” care se afla în Herat oferă sprijinul său emirului din Herat. Eldred Pottinger va fi însărcinat cu apărarea orașului și el va reuși să oprească atacul iranian de cucerire a orașului. In același timp pornește spre Kabul ofițerul rus Vitkevici pentru a lua legătura cu regele afgan Dost Mohammed. Această acțiune diplomatică avea scopul apropierii Rusiei de Afganistan, lucru neacceptat de Marea Britanie care avea deja în Kabul pe ofițerul englez Alexander Burnes. Punctul esențial al conflictului era orașul Peshawar din regiunea Punjab (regiune situată între Pakistan și India) care era sub control britanic. Guvernatorul englez din Calcuta scrie un mesaj usturător regelui Dost Mohammed, printre altele solicitând regele afgan de a nu se apropia de Imperiul Rus și de a renunța la orașul Peshawar. Aceste condiții fiind neacceptabile trimisul britanic Burnes este solicitat să părăsească Kabul. In același timp coflictul din Herat se agravează prin preluarea comandei armatei persane de baronul rus Simonici. Ca răspuns armata britanică sosește în Golful Persic ceace duce la rechemarea trimișilor ruși Simonici și Vitkevici la Moscova. Ca să încheie categoric conflictul Lordul Auckland decide prin Manifestul de la Shimla (1.octombrie 1838) detronarea regelui Dost Mohammed și repunerea pe tron a șahului Shuja, pentru ducerea la îndeplinire a acestei schimbări în primăvara anului următor intră în Afganistan, o armată formată din 16.500 de soldați englezi și indieni împreună cu 35.000 de indieni cuceresc fără a se lovi de o rezistență deosebită orașele Kandahar, Ghazni iar la 8 iulie 1839 intră în Kabul. La 23 noiembrie 1840 se predă regele afgan Dost Mohammed, el va fi trimis în exil. In anii următori apar conflicte interne între grupări paramilitare afgane și trupele engleze, ele vor fi agravate de ridicarea impozitului. Garnizoana engleză suferă pierderi și începe să piardă controlul asupra regiunii Kabul unde va crește numărul revoltelor. La data de 6 ianuarie 1842 începe retragerea cu pierderi însemnate a trupelor engleze sub conducerea generalului William George Keith Elphinstone, ajungând în Dschalalabad numai o grupă mică cu un medicul Dr. Brydon. Reația britanică la această înfrângere, va fi trimiterea de două trupe engleze sub conducerea generalilor George Pollock și Sir John Nottcare care vor distruge fortăreața Ghazni și așezări numeroase afgane, Shah Shuja va fi omorât, ostaticii englezi recumpărați, Kabul recucerit și pustiit. După această acțiune de pedepsire, englezii ajung la concluzia că ocuparea Afganistanului este prea costisitoare și riscantă. Trupele engleze se retrag înapoi în India, regele Dost Mohammed se va reîntoarce în Kabul și va domni până la moarte.
