Războaiele romano-etrusce

Războaiele romano-etrusce au fost o serie de lupte între Roma antică (Regatul Roman și Republica Romană) și etrusci, în perioada timpurie a istoriei romane.

Etruscii și Roma în perioada 750 - 500 î.Hr.

Înainte de fondarea RomeiModificare

Potrivit mitului fondator roman așa cum a fost retransmise de către Titus Livius, etruscii, conduși de regele Mezentius aliat cu regele Turnus din Rutuli, a atacat pe latinii și pe troienii exilați, conduși de Latinus și respectiv, Aeneas. Latinii și troienii au fost victorioși, deși Aeneas a fost ucis în luptă. Pacea a fost încheiată stabilindu-se ca râul Tibru să fie granița comună dintre etrusci și latini[1].

Războiul lui Romulus cu Fidenae și VeiiModificare

În secolul al VIII-lea î.Hr., în timpul domniei primului rege al Romei, Romulus, Fidenates (un popor etrusc) a decis să distrugă Roma, care era o viitoare amenințare și a început să jefuiască teritoriul său. Romulus a mărșăluit contra Fidenae și a făcut tăbăra la cca. un kilometru de această populație. După ce a organizat o ambuscadă în tufișuri, a adus restul armatei la porțile cetății Fidenae pentru a provoca ieșirea trupelor din oraș. Fidenates, observând aspectul dezorganizat intenționat al trupelor romane, cad în capcană. Trupele lui Romulus au intrat prin porțile orașului care nu au mai putut fi închise și au cucerit orașul.

ConcluziiModificare

Romanii au ieșit victorioși din aceste conflicte, etruscii au fost asimilați de cultura romană, în timp ce Roma a devenit o supraputere mediteraneană.

NoteModificare