Războiul Sino-Indian
Parte din Războiul Rece Modificați la Wikidata

Războiul Sino-Indian a fost disputat între India și China.
Informații generale
Perioadă20 octombrie[1] – 21 noiembrie 1962
LocXinjiangul de Sud (Aksai Chin) și Arunachal Pradesh (Tibetul de Sud, Agenția de Frontieră Nord-Est)
RezultatVictorie militară chineză
Casus belliDisputa asupra unui teritoriu în preajma Liniei McMahon în est, și Aksai Chin în vest
Modificări teritorialeChina păstrează Tibetul cu excepția Tawangului și a zonei de la sud de linia McMahon (Tibetul de Sud) și câștigă controlul zona Aksai Chin (de facto); India controlează fosta Agenție de Frontieră Nord-Est (Tibetul de Sud, zona Arunachal; de facto).
Beligeranți
Conducători
India Brij Mohan Kaul
India Jawaharlal Nehru
India V. K. Krishna Menon
India Pran Nath Thapar
Republica Populară Chineză Zhang Guohua[2]
Republica Populară Chineză Mao Zedong
Republica Populară Chineză Liu Bocheng
Republica Populară Chineză Lin Biao
Republica Populară Chineză Zhou Enlai
Efective
10.000–12.00080.000[3][4]
Pierderi
1.383 morți[5]
1.047 răniți [5]
1.696 dispăruți[5]
3.968 prizonieri[5]
722 morți.[5]
1,697 răniți[5][6]

Războiul Sino-Indian (în hindi: भारत-चीन युद्ध Bhārat-Chīn Yuddh; denumit și Conflictul de Frontieră Sino-Indian; în chineza simplificată: 中|印|边|境|战|争; în chineza tradițională 中印邊境戰爭; nume din chineză transliterat cu piynin: Zhōng-Yìn Biānjìng Zhànzhēng), a fost un război dus între China și India în 1962. Pretextul de declanșare a conflictului a fost o dispută privind o frontieră comună în Himalaya, dar au fost și alte aspecte care au jucat un rol. Fuseseră o serie de incidente violente de frontieră după revolta tibetană din 1959, când India a acordat azil lui Dalai Lama. India a inițiat o politică de plasare de avanposturi de-a lungul frontierei, inclusiv câteva la nord de linia McMahon, porțiunea de est a Liniei de Control Efectiv proclamată de premierul chinez Zhou Enlai în 1959.

Chinezii au lansat ofensive simultane în Ladakh și dincolo de linia McMahon la 20 octombrie 1962, concomitent cu Criza Rachetelor Cubaneze. Trupe chineze au înaintat către forțele indiene pe ambele teatre de operațiuni, cucerind Rezang la din Chushul pe teatrul de vest, precum și Tawang pe teatrul de vest. Războiul s-a încheiat după ce chinezii au declarat o încetare a focului la 20 noiembrie 1962, simultan anunțându-și retragerea din zona disputată spre poziția 07 noiembrie 1959.[7]

Războiul Sino-Indian a rămas cunoscut pentru condițiile grele în care s-au dus majoritatea luptelor, cu operațiuni de luptă la altitudini de peste 4.250 de metri.[7] Aceasta a pus probleme mari de logistică ambelor părți. În conflict, nu s-au implicat de nicio parte forțele aeriene sau cele marine.

Aksai Chin, zona de război în vest
  1. ^ Webster's Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English language: Chronology of Major Dates in History, pagina 1686. Dilithium Press Ltd., 1989
  2. ^ Hotărârea Chinei de a intra în război cu India în 1962 de John W. Garver
  3. ^ H.A.S.C. Congresul Statelor Unite. Comisia Camerei Reprezentanților privind Servicii Militare — 1999, p. 62
  4. ^ War at the Top of the World: The Struggle for Afghanistan, Kashmir, and Tibet [Război pe acoperișul lumii: lupta pentru Afganistan, Kashmir și Tibet] de Eric S. Margolis, p. 234.
  5. ^ a b c d e f Armata SUA [1] Arhivat în , la Wayback Machine. afirmă că numărul indienilor răniți a fost de 1.047 și îl atribuie unui raport din 1965 al Ministerului Apărării din India, dar același raport include un număr estimat mai mic al morților.
  6. ^ Mark A. Ryan; David Michael Finkelstein; Michael A. McDevitt (). Chinese warfighting: The PLA experience since 1949. M.E. Sharpe. pp. 188–. ISBN 9780765610874. Accesat în . 
  7. ^ a b Calvin, James Barnard (). „The China-India Border War” [Războiul de Frontieră China-India]. Marine Corps Command and Staff College. Accesat în .