Rachetă balistică intercontinentală

Racheta balistică intercontinentală (en. intercontinental ballistic missile, prescurtat ICBM) este o rachetă sol-sol balistică cu rază lungă de acțiune (peste 5,500 de km). După faza de ascensiune, în care este folosit motorul pentru propulsie, racheta iese din atmosferă și folosește energia acumulată în timpul ascensiunii pentru a coborî spre țintă, deplasându-se pe o traiectorie balistică.

Transportă în mod exclusiv focoase termonucleare.

Sistemul de navigație este de obicei de tip de inerțial cu giroscop, folosind date geodezice culese de sateliți. Uneori este folosit un sistem combinat astro-inerțial, care conține și sisteme de navigație astronomică, cu corecție stelară.

La tipurile actuale, combustibilul este solid.

Poate transporta mai multe vehicule de reintrare independente (MIRV) (3-10), fiecare țintit independent .

Aceste rachete au preluat cea mai mare parte a funcțiilor de descurajare nucleară de la bombardierele strategice.

ICBM-uri specifice

modificare

ICBM-uri terestre

modificare

Rusia, Statele Unite, China, Coreea de Nord și India sunt singurele țări care au în posesie ICBM-uri terestre, Israelul tot a testat ICBM-uri, doar că nu se știe nimic despre folosirea lor în lupte.[1][2]

În prezent, Statele Unite operează 405 ICBM-uri în trei baze ale Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii.[3] Singurul model folosit este LGM-30G Minuteman-III. Toate rachetele anterioare ale Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii Minuteman II au fost distruse în conformitate cu START II, iar silozurile lor de lansare au fost sigilate sau vândute publicului. Puternicile rachete MIRV Peacekeepers au fost eliminate treptat în 2005.[4]

Forțele de Rachete Strategice Ruse au 286 de ICBM-uri capabile să livreze 958 de rachete nucleare: 46 de silozuri R-36, 30 de silozuri UR-100N, 36 de rachete mobile RT-2PM Topol,60 de silozuri RT-2UTTH Topol M, 18 rachete mobile RT-2UTTH "Topol M" (SS-27) , 84 de rachete mobile RS-24 ”YARS”, și 12 rachete bazate pe silozuri “YARS” RS-24.[5]

Arsenal de rachete

modificare

O rachetă anti-balistică este o rachetă care poate fi lansată pentru a contracara un ICBM nuclear sau nenuclear. ICBM-urile pot fi interceptate în trei faze ale traiectoriei lor: faza de lansare, faza intermediară sau faza terminală. În prezent China,[6] SUA, Rusia, Franța, India și Israel au dezvoltat sisteme anti-balistice, dintre care sistemul rusesc anti-balistic A-135, și baza US Ground-Based Midcourse Defense, Sistemele au capabilitatea de a intercepta ICBM-urile care transportă rachete nucleare, chimice, biologice sau convenționale.

Rachete balistice ale SUA (actuale și foste)

modificare

Sovietice/Rusești

modificare

Republica Populară Chineză

modificare

Dong Feng

  • DF-3
  • DF-5 CSS-4 — serviciu activ, lansare din siloz terestru , 12,000km rază de acțiune(DF-5A 13,000km)
  • DF-6
  • DF-22 — .
  • DF-31 CSS-9 — siloz terestru și mobil, 8,000km rază de acțiune (DF-31A 10,000km)
  • DF-41 CSS-X-10

Jericho III — Rază 6,000 km

Pakistan

modificare

Submarine cu rachete balistice

modificare

Galerie de imagini

modificare

Vezi și

modificare
  1. ^ „ICBM”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  2. ^ India test launches Agni-V long-range missile, UK: BBC News, , accesat în  .
  3. ^ „New START Treaty Aggregate Numbers of Strategic Offensive Arms”. Accesat în . 
  4. ^ Edwards, Joshua S. (). „Peacekeeper missile mission ends during ceremony”. US: Air force. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Podvig, Pavel (). „Strategic Rocket Forces”. Russian Strategic Nuclear Forces. Accesat în . 
  6. ^ „China conducts successful interception of ballistic missile”. Accesat în .