Radu Mărculescu

Radu Mărculescu (n. 1915, București - d. 2011) a fost un profesor de limba română, veteran de război în Campania din URSS, fost prizonier de război și deținut politic.

A urmat liceul Spiru Haret, în a cărei revistă, Vlăstarul, i-au fost publicate primele încercări literare. A terminat studiile universitare în 1938 cu o licență în Litere și Filozofie. Între 1939 și 1942 a predat limba română la liceele Gheorghe Lazăr și Aurel Vlaicu din Capitală; în același interval a publicat în periodice eseuri filozofice, studii literare și traduceri din lirica franceză.

Mobilizat pe front, ia parte ca ofițer rezervist în Armata Regală Română la războiul antisovietic. În 1942, în urma bătăliei de la Cotul Donului, a fost luat prizonier. Ca represalii pentru participarea sa activă în lagărele de ofițeri români la rezistența împotriva prozelitismului ideologic și politic al puterii sovietice, va fi eliberat abia în 1951, după nouă ani de prizonierat.

Între 1959 și 1964 are parte de o nouă detenție, de astă dată în spațiul concentraționar autohton, la Periprava, în urma unui simulacru de proces având drept capete de acuzare trei poeme pe care le scrisese, socotite subversive de regimul comunist.

Înainte de detenție își găsește de lucru în construcții; după eliberare, lucrează ca pictor de biserici. Atât între cele două detenții, cât și după 1964, este marginalizat și nu poate publica nimic.

Evenimentele din decembrie 1989 îl găsesc cu mai multe manuscrise de sertar; printre acestea, poemul dramatic Meșterul fără nume, nominalizat pentru premiile UNITER din 1992 și ulterior difuzat ca teatru radiofonic, va fi publicat în volumul Teatru: Meșterul fără nume. Magog (Vitruviu, 2001).

În 1991 începe să-și descrie, în pagini memorialistice, experiența concentraționară: volumul Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică este urmat de Mărturii pentru Judecata de Apoi adunate din Gulagul Românesc (Aldine, 2005).

Note

Informațiile sunt extrase din surse disponibile pe internet, articole de presă etc, și din nota biografică introductivă la cartea de memorii apărută la Editura Humanitas în 2010.

Legături externe

• Pătimiri și Iluminări din captivitatea sovietică a apărut în a 3-a ediție la Editura Humanitas în 2010 (ISBN 978-973-50-2779-7)
• Cartea a mai cunoscut 2 ediții la Albatros (2000) și Universal Dalsi (2007) și a fost tradusă în germană (Leid und Offenbarung im der sowietischen Gefangenshaft, C&N Verlag, Berlin, 2008). I s-a decernat Premiul Fundației Culturale Magazin Istoric pentru ce a mai bună carte de istorie apărută în 2000.
• Fragmente din carte, repovestite de autorul însuși, au fost incluse în filmul documentar Prizonieri pe frontul de est, realizat de Marius Herghelegiu. Prizonieri pe frontul de est, fragment video 1 si fragment video 2
• Radu Mărculescu: "N-am putut să trădăm România", 23 dec 2009, Andrei Crăciun, Laurențiu Ungureanu, Adevărul
• Patimile din prizonierat ale unui român, prezentate la Berlin, 11 mai 2009, Andrei Crăciun, Vlad Stoicescu, Evenimentul zilei
• Dilema omului-secol: “De ce e George Călinescu o sperietoare?“, 24 iunie 2010, Vlad Stoicescu, Evenimentul zilei
• Radu Marculescu, 4 iulie 2012, Teodor Dănălache, CrestinOrtodox.ro

• Serie omagiala de articole dedicate în Evenimentul Zilei. Primul episod – Românii care nu și-au vândut sufletele Al doilea episod – Când moartea e un rus cu carabină și un câine pitic Arhivat în 25 septembrie 2009, la Wayback Machine. Al treilea episod – Cum au învins românii hidra sovetică Arhivat în 26 februarie 2009, la Wayback Machine. Editorial – Profesorul de onoare Arhivat în 19 septembrie 2009, la Wayback Machine.
• Aurelian Gulan îl menționează pe Radu Mărculescu în cartea sa Victime și Călăi, Amintiri din Gulag, Ed. Criterion Publishing 2010. Radu Mărculescu a căzut prizonier în bătăliile de la Cotul Donului din noiembrie 1942 iar Aurelian Gulan a luptat pe Frontul de Est (aflat în retragere) între feb. 1943 și mai 1944. Ulterior s-au cunoscut în lagărele de prizonieri din URSS. Spre deosebire de Aurelian Gulan, Radu Mărculescu (fost ofițer în rezervă, și nu activ) a fost eliberat din Gulag în 1951 și nu în 1955, însă ca și Aurelian Gulan, a cunoscut ulterior detenția politică și în spațiul concentraționar autohton până în 1964.