Wikipedia

Rafał Gan-Ganowicz

Rafał Gan-Ganowicz
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Varșovia, Polonia Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani) Modificați la Wikidata
Lublin, Polonia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLublin Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicancer pulmonar Modificați la Wikidata
Cetățenie Polonia Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul Polonia Restituta în grad de ofițer[*]​  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rafał Gan-Ganowicz (n. , Varșovia, Polonia – d. , Lublin, Polonia) a fost un soldat polonez în exil, mercenar, jurnalist, membru al Consiliului Național al Republicii Polone⁠(d) și activist anticomunist.

Biografie

modificare

Rafał Gan-Ganowicz s-a născut în Wawer-Varșovia la 23 aprilie 1932. Familia sa provine din tătari stabiliți în Uniunea statală polono-lituaniană în secolul al XVI-lea. Tatăl său a fost membru al Legiunii străine pentru o perioadă, iar apoi a călătorit în America de Sud, unde a investit atât într-o plantație de arbori de cauciuc în Brazilia, cât și în mine de aur în Argentina. Mama sa a fost ucisă în septembrie 1939, în primele zile ale invaziei naziste.[1] După această întâmplare, Rafał și tatăl său s-au mutat în districtul Żoliborz⁠(d) din capitală. Cei doi au locuit acolo până la revolta din Varșovia din august 1944. Tatăl său a decis să participe la revoltă și l-a ascuns într-o pivniță alături de alți civili. Acesta și-a pierdut viața,[1] iar Rafał a rămas orfan la vârsta de 12 ani.[2]

Orfan în Polonia postbelică, Gan-Ganowicz a simțit pe propria piele ocupația sovietică. Abuzurile săvârșite de trupele sovietice asupra polonezilor, jafurile comise de soldați și distrugerea bunurilor personale ale populației civile au contribuit la dezvoltarea sentimentului anticomunist. Un eveniment particular care l-a marcat a fost mutilarea unuia dintre prietenii săi în timpul revoltei din Varșovia, acesta fiind aruncat pe scări și numit „bandit” de către un oficial comunist.[3]

În jurul anului 1948, acesta s-a alăturat unei mișcări de rezistență anticomuniste formată din tineri,[4] care a protestat și organizat campanii împotriva noii Republici Populare Polone și a sovieticilor. Aceștia distrugeau afișele propagandistice ale comuniștilor, creau graffiti anticomuniste și publicau, respectiv distribuiau pliante critice la adresa guvernului. La un moment dat, mișcarea a reușit să fure armele unor polițiști. În iunie 1950, poliția secretă⁠(d) a început să aresteze toți membrii suspectați de activități antiguvernamentale, iar Rafał a fost informat de un prieten că urmează să fie arestat. Îngrijorat că va fi supus torturii pentru a-i denunța pe ceilalți membri ai grupului, s-a urcat într-un tren sovietic cu destinația Berlin și s-a ascuns în trenul de rulare.[5][4]

Europa de Vest și Garda poloneză

modificare

Odată ajuns în Berlin, Gan-Ganowicz a hoinărit prin oraș până a găsit partea de vest a capitalei. În cele din urmă, s-a predat autorităților americane și i s-a acordat azil politic datorită activităților sale desfășurate în Polonia. Asemenea multor refugiați polonezi, acesta a devenit membru al Gărzii poloneze. Acesta era o unitate militară a armatei Statelor Unite înființată în colaborare cu guvernul polonez în exil în vederea îndeplinirii unor sarcini de securitate, tehnice și de transport.[6] A devenit parașutist și a primit gradul desublocotenent, bereta fiind-i dăruită de generalul Władysław Anders.

Nemulțumit de faptul că trebuie să-și desfășoare activitățile militare în Germania, țară vinovată de invadarea Poloniei, acesta a solicitat să fie transferat în Franța. Gan-Ganowicz spera ca unitatea sa militară să acționeze ca un comando în timpul unei operațiuni NATO de invadare a Europei de Est în primele zile ale Războiului Rece și să fie parașutat în spatele liniilor inamice în Polonia. A fost dezamăgit că acest lucru nu s-a întâmplat și și-a petrecut o mare parte din timp asigurând paza și patrulând. După activitățile desfășurate în cadrul Gărzii poloneze, a devenit profesor într-o școală pentru refugiații polonezi din Paris.[7][8]

Mercenar

modificare

În timp ce locuia în Paris, Rafał, conștient că are statut de refugiat politic și nu economic, a decis să lupte împotriva comunismului în loc să-și construiască o nouă viață în vestul Europei.

Congo

modificare

În anii 1960, acesta a auzit știri despre criza congoleză. Noul prim-ministru, Moïse Tshombe⁠(d), revenit din Spania după o perioadă în exil, a preluat puterea și a început să lupte împotriva rebelilor Simba⁠(d), un grup marxist și naționalist susținut de Uniunea Sovietică, China și Cuba.[9] Revolta a devenit o bătălie importantă în Războiul Rece, iar Tshombe a cerut ajutor atât statelor occidentale, cât și mercenarilor europeni. Rafał s-a prezentat la Ambasada statului Congo în Bruxelles și s-a oferit voluntar să lupte, motivat de puternicele sale convingeri anticomuniste.

În 1965, s-a înrolat pentru a lupta împotriva unei insurgențe sprijinite de sovietici în timpul crizei din Congo. Acolo a comandat propriul său batalion,[10] format inclusiv din soldați polonezi.[11]

Yemen

modificare

În 1967, Gan-Ganowicz a călătorit în Yemen la cererea regelui Arabiei Saudite pentru a antrena triburile locale să lupte împotriva rebelilor comuniști sprijiniți de URSS în războiul civil din Yemen⁠(d).[12][13] Principalele sale realizări au inclus doborârea unei aeronave MiG pilotate de unul dintre liderii armatei sovietice, eliminarea unui convoi de tancuri într-o ambuscadă și distrugerea ambasadei Uniunii Sovietice.[13]

 
Mormântul lui Gan-Ganowicz în Lublin.

Moartea

modificare

La 11 noiembrie 1989, a fost numit membru al Consiliului Național al Republicii Polone din Franța în al optulea mandat (1989-1991) de către președintele guvernului polonez în exil Ryszard Kaczorowski⁠(d).[14]

A murit de cancer pulmonar pe 22 noiembrie 2002 la vârsta de 70 de ani.[15] Înmormântarea a avut loc pe 26 noiembrie 2002 la Lublin. A fost înmormântat în cimitirul din Kalinowszczyzna.

În 2007, Ganowicz a fost distins postum cu Ordinul Polonia Restituta „pentru contribuțiile remarcabile la promovarea schimbărilor democratice în Polonia, pentru realizări în domeniul asistenței profesionale și sociale întreprinse în folosul țării”.[16]

Note

modificare
  1. ^ a b Marek Jan Chodakiewicz. „Genocide prevention by one condottiere”. The Institute of World Politics. Accesat în . 
  2. ^ „PRYWATNA WOJNA RAFAŁA GAN-GANOWICZA | ABCNET.com.pl”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „PRYWATNA WOJNA RAFAŁA GAN-GANOWICZA | ABCNET.com.pl”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b Wojciech Jerzy Muszyński. „The Polish Guards Companies of the U.S. Army After World War II” (PDF). A few years later, as a high school student, he joined an anti-Communist youth organization, narrowly escaping arrest by the Communist secret police in 1950. 
  5. ^ „Wielkie pranie i dzika gęś”. www.rp.pl (în poloneză). Accesat în . 
  6. ^ Muszyński, Wojciech Jerzy (). „The Polish Guards Companies of the U.S. Army After World War II”. The Polish Review. 57 (4): 75–86. doi:10.5406/polishreview.57.4.0075. ISSN 0032-2970. 
  7. ^ „Wielkie pranie i dzika gęś”. www.rp.pl (în poloneză). Accesat în . 
  8. ^ Marek Jan Chodakiewicz. „Genocide prevention by one condottiere”. The Institute of World Politics. Accesat în . For the next few years, the ex-commando worked as a high school literature teacher in France. 
  9. ^ Jolanta Jabłońska-Bonca. „Responsibility for security during the „wars on invoices". The case of contractors: an outline” (PDF). During the war of the 1960s, Lumumba in the Congo wanted the Soviet and Chinese communists to seize power. White mercenaries, among others, fought on the opposite side, supporting the Prime Minister, Tshombe. 
  10. ^ Wojciech Jerzy Muszyński. „The Polish Guards Companies of the U.S. Army After World War II” (PDF). A few years later, as a high school student, he joined an anti-Communist youth organization, narrowly escaping arrest by the Communist secret police in 1950. 
  11. ^ Jolanta Jabłońska-Bonca. „Responsibility for security during the „wars on invoices". The case of contractors: an outline” (PDF). This diverse, hard-to-clearly-assess group in the Congo also included some Poles: Captain Kowalski, Józef Swara, Stanisław Krasicki, Kazimierz Topór-Staszak and Rafał Gan-Ganowicz. 
  12. ^ Wojciech Jerzy Muszyński. „The Polish Guards Companies of the U.S. Army After World War II” (PDF). In the 1960s Gan-Ganowicz volunteered for service with the Army of the Congo, in which he fought as a battalion commander against the Communist rebels. Several years later in Yemen as a professional military adviser he supported anti-Communist resistance movements against the pro-Soviet government. 
  13. ^ a b Marek Jan Chodakiewicz. „Genocide prevention by one condottiere”. The Institute of World Politics. Accesat în . In Yemen Gan Ganowicz trained the tribal insurgents; he fought the Egyptian national socialists auxiliaries of the Kremlin; and, last but not least, he targeted Soviet advisors and other assets. His notable scores include downing the MiG of the head of the Red Army's military mission in Yemen; obliterating a convoy of Soviet tanks in a mountain canyon ambush; and leveling the Soviet Embassy there with his mortars. 
  14. ^ „Official Gazette of the Polish Republic” (PDF). pp. 95–96. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ „Zmarł Rafał Gan-Ganowicz”. Lublin. Accesat în . 
  16. ^ „Postanowienie Prezydenta Rzeczypospolitej Polskiej z dnia 15 czerwca 2007 r. o nadaniu orderów i odznaczenia”. isap.sejm.gov.pl. Accesat în . 

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rafał_Gan-Ganowicz&oldid=15613588