Rami del Bidente, Monte Marino
| Rami del Bidente, Monte Marino | |
  | |
| Poziția |  Provincia Forlì-Cesena Italia |
|---|---|
| Coordonate | 43°52′54″N 11°52′20″E / 43.881667°N 11.872222°E |
| Suprafață | 1.360 ha  |
| Cod Natura 2000 | IT4080011[1] |
Modifică date / text  | |
Rami del Bidente, Monte Marino este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 1.360 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Rami del Bidente, Monte Marino este situat la coordonatele 43°52′54″N 11°52′20″E / 43.881667°N 11.872222°E.
Înființare
modificareSitul Rami del Bidente, Monte Marino a fost declarat sit de importanță comunitară în decembrie 1995 pentru a proteja 44 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în martie 2019[2].[3][4]
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 22 de habitate naturale: Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri de Castanea sativa, Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Peșteri inaccesibile publicului, Pseudostepă cu ierburi și specii anuale de Thero-Brachypodietea, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri p.p. și Bidention p.p., Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Grohotișuri termofile și vest-mediteraneene, Râuri de munte și vegetația lor lemnoasă cu Salix elaeagnos, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Matorral arborescenți cu Juniperus spp., Galerii de Salix alba și de Populus alba, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi.[4]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]
- păsări (30): uliu păsărar (Accipiter nisus), pescăruș albastru (Alcedo atthis), lăstunul mare (Apus apus), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), Bombycilla garrulus, buha (Bubo bubo), caprimulg (Caprimulgus europaeus), cojoaica de pădure (Certhia familiaris), mierla de apă (Cinclus cinclus), prepeliță (Coturnix coturnix), cuc (Cuculus canorus), lăstun de casă (Delichon urbicum), Falco biarmicus, Hippolais polyglotta, rândunică (Hirundo rustica), capîntortură (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), privighetoare (Luscinia megarhynchos), muscar sur (Muscicapa striata), grangur (Oriolus oriolus), viespar (Pernis apivorus), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), pitulice de munte (Phylloscopus bonelli), ciocănitoarea verde (Picus viridis), turturică (Streptopelia turtur), silvie roșcată (Sylvia cantillans), silvie de câmp (Sylvia communis), fluturașul de stâncă (Tichodroma muraria), pupăză (Upupa epops)
- amfibieni (3): Bombina pachypus, Salamandrina terdigitata, Triturus carnifex
- mamifere (3): lupul (Canis lupus), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
- nevertebrate (5): Austropotamobius pallipes, fluturele de noapte (Eriogaster catax), Euplagia quadripunctaria, rădașcă (Lucanus cervus), Rosalia alpina
- pești (3): Barbus plebejus, Rutilus rubilio, Telestes muticellus
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 8 specii de plante, 3 specii de amfibieni, 5 specii de mamifere, 3 specii de nevertebrate, 6 specii de reptile.[3]
Note
modificare- ^ Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în iunie 2018
- ^ a b DM 13/03/2019 - G.U. 79 del 03-04-2019
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Rami del Bidente, Monte Marino”. Accesat în .
- ^ a b „Rami del Bidente, Monte Marino”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .