Ramiro al II-lea al Aragonului

Ramiro al II-lea al Aragonului
Date personale
Poreclăel monje, el monjo, lo monche, lo moncho Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Decedat16 august 1157
Huesca
ÎnmormântatSan Pedro el Viejo
PărințiSancho al V-lea al Aragonului și Navarei
Felicia de Roucy
Frați și suroriFernando Sánchez[*][[Fernando Sánchez ((1071-1086))|​]]
Petru I al Aragonului și Navarei
Alfonso I al Aragonului și Navarei Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAgens de Aquitania
CopiiPetronilla I a Aragonului
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitemedieval Aragonese[*][[medieval Aragonese (language)|​]]
limba latină Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriRey de Aragón[*][[Rey de Aragón (title of nobility held by the head of state of Aragon, later transmitted to the monarch of Spain)|​]] ()
Familie nobiliarăCasa de Jimenez
Rege al Aragonului
Domnie1134–1137/1157
PredecesorAlfonso I al Aragonului și Navarei
SuccesorPetronilla I a Aragonului
Semnătură

Ramiro al II-lea (1075 - 16 august 1157), a fost regele Aragonului din 1134 până la retragerea sa publică din 1137. El a fost fiul cel tânăr al lui Sancho Ramirez al Navarei și a Feliciei de Roucy.

Domnia lui Ramiro a fost tumultuoasă. La începutul domniei lui, a avut probleme cu nobilii săi, care credeau că el va fi docil și ușor de condus pentru dorințele lor, însă au descoperit că este inflexibil. În scopul de a produce un moștenitor, el s-a căsătorit cu Agnes, fiica Ducelui Willaim al IX-lea, Duce de Aquitania. După ce s-a căsătorit, soția sa a născut o fiică, Petronilla, care a fost logodită cu Ramon Berenguer al IV-lea, Conte de Barcelona, la vârsta de un an. Contractul de căsătorie, semnat la Barbastro la 11 august 1137, a făcut-o pe Petronilla, moștenitoarea coroanei Aragoneze, iar în cazul morții ei fără nici un moștenitor, coroana trecea la Ramon Berenguer și a oricărui copil pe care îl avea cu o altă soție. Ramon l-a acceptat ca Rege, Domn și Tată pe Ramiro, a renunțat la numele său de familie în favoarea Casei de Aragon și a unit regiunea Barcelona cu Regatul. Această unire a creat Coroana de Aragon, întoarcerea la împărăția anterioară a Regatului Aragon, la poziția de putere peninsulară care fusese înainte de pierderea Navarei.

În timpul dintre aderarea sa și logodirea fiicei sale, Ramiro distrusese deja o rebeliune a nobililor și știind că nu este un rege al războiului, el a dat autoritatea sa cumnatului său, Ramon Berenguer pe 13 noiembrie 1137. Ramon a devenit Prințul poporului Aragonez și șeful electiv al armatelor regatului. Ramiro nu a demisionat în mod oficial la drepturile sale regale, continuând să utilizeze titlul regal și păstrând afacerile regatului, însă s-a retras din viața publică, revenind la mănăstirea San Pedro în Huesca. A murit acolo pe 16 august 1157, iar coroana sa a trecut oficial la fiica sa, Petronilla.

Sursă modificare

  • Belenguer, Ernest (2006). «Aproximación a la historia de la Corona de Aragón». La Corona de Aragón. El poder y la imagen de la Edad Media a la Edad Moderna (siglos XII – XVIII). Sociedad Estatal para la Acción Cultural Exterior (SEACEX), Generalitat Valenciana y Ministerio de Cultura de España: Lunwerg, pp. 25–53. ISBN 84-9785-261-3
  • Bisson, Thomas N. (2000). The Medieval Crown of Aragon: A Short History. Oxford: Clarendon Press.
  • Chaytor, Henry John. (1933). A History of Aragon and Catalonia. London: Methuan Publishing.
  • Lapeña Paúl, Ana Isabel. (2008). Ramiro II de Aragón: el rey monje (1134–1137). Gijón: Trea. ISBN 978-84-9704-392-2