Ranuccio al II-lea, Duce de Parma

Ranuccio al II-lea
Portret al lui Ranuccio II de Jacob Denys
Date personale
Născut	17 septembrie 1630(1630-09-17) Parma, Parma
Decedat	11 decembrie 1694 (64 de ani) Parma, Parma
Înmormântat	basilica di Santa Maria della Steccata[*][[basilica di Santa Maria della Steccata (church in Parma, Italy)|​]]
Părinți	Odoardo Farnese, Duce de Parma Margherita de Medici
Frați și surori	Alejandro Farnesio[*][[Alejandro Farnesio (Spanish politician and military personnel (1635-1689))|​]] Princess Caterina Farnese of Parma[*][[Princess Caterina Farnese of Parma ((1637-1684))|​]] Maria Maddalena Farnese[*][[Maria Maddalena Farnese (Parmese Royal)|​]]
Căsătorit cu	Marguerite Yolande de Savoia Isabella d'Este Maria d'Este
Copii	Margherita Maria, Ducesă de Modena Oddoardo, Prinț Ereditar de Parma Francesco, Duce de Parma Antonio, Duce de Parma
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	aristocrat
Locul desfășurării activității	Parma (1650–1694) Piacenza
Limbi vorbite	limba italiană
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Casa de Farnese
Duce de Parma
Domnie	11 septembrie 1646 – 11 decembrie 1694
Predecesor	Odoardo I
Succesor	Francesco
Semnătură

Ranuccio II Farnese (n. 17 septembrie 1630, Parma, Ducatul Parmei^⁠(d) – d. 11 decembrie 1694, Parma, Ducatul Parmei^⁠(d)) a fost al 6-lea Duce de Parma și Piacenza din 1646 până la moartea sa și Duce de Castro din 1646 până în 1649.

Biografie

Naștere și succesiune

Ranuccio a fost fiul cel mare al lui Odoardo Farnese, al 5-lea duce suveran de Parma, și al soției sale, Margherita de Medici. După moartea bruscă a tatălui său, la doar 34 de ani, Ranuccio i-a succedat ca duce. Cum el era minor, primii doi ani ai domniei sale au fost sub regența unchiului său, Francesco Maria Farnese, și a mamei sale.

Ranuccio a aparținut Casei de Farnese, fondată de Papa Paul al III-lea. Ducii Farnese au domnit în Parma și Piacenza de când fiul nelegitim al Papei Paul, Pier Luigi Farnese, a primit ducatul în posesie. Pier Luigi a fost, de asemenea, Duce de Castro, un titlu conferit de către tatăl său, după ce acesta din urmă a creat teritoriul din ținuturile recuperate după moartea lui Ranuccio cel Bătrân, fratele mai mic a lui Pier Luigi.

Conflicte cu papalitatea

În timpul domniei tatălui său în Castro, un fief farnese în statele papale de nord ale Romei, pe care Barberini (familia Papei Urban) erau dornici să-l dobândească, a provocat ca Odoardo să fie excomunicat în 1641.

Ranuccio a refuzat să ramburseze datoriile contractate de către tatăl său, în ciuda faptului că acesta din urmă a semnat un tratat de pace prin care urma ca acest lucru să se întâmple. De asemenea, el a refuzat să-l recunoască pe noul episcop de Castro, numit de succesorul Papei Urban, Papa Inocențiu al X-lea. În 1649, noul episcop, cardinalul Cristoforo Giarda, a fost ucis în drumul său spre Castro. Papa l-a acuzat pe Ranuccio de crimă și ca represalii forțele loaiale papei au asediat Castro. În luna august a aceluiași an, trupele parmeneze au fost zdrobite, nu departe de Bologna, și Ranuccio a rămas fără mijloce de a-și obține înapoi fieful, în ciuda încercărilor sale de a-l cumpăra înapoi cu bani.

În 1672 el a cumpărat principatele Bardi și Compiano. În ultimele zile ale domniei sale, ducatul a suferit foarte mult de prezența trupelor imperiale, care luptau în disputa dintre Victor Amadeus al II-lea de Savoia și Franța.